7 definiții pentru dulcișor (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DULCIȘÓR, -OÁRĂ, dulcișori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui dulce; destul de dulce, relativ dulce. 2. S. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori purpurii, care crește în regiunile alpine (Hedysarum obscurum).Dulce + suf. -ișor.

dulcișór, ~oáră [At: PANN, E. II, 36/24 / Pl: ~i, ~oare / E: dulce + -ișor] 1-64 a (Șhp) (Cam) dulce (1-32) Si: dulcuț (1-64). 65 sm Plantă erbacee din familia leguminoaselor cu flori purpurii, care crește în regiunile alpine (Hedysarum obscurum). modificată

DULCIȘÓR, -OÁRĂ, dulcișori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui dulce; destul de dulce, relativ dulce. 2. S. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori purpurii, care crește în regiunile alpine (Hedysarum obscurum).Dulce + suf. -șor.

DULCIȘÓR2, -OÁRĂ, dulcișori, -oare, adj. Diminutiv al lui dulce. 1. v. dulce (I 1). Să sădim un mîndru măr, Năltișor și verzișor, Tot cu roduri dulcișoare Și la față roșioare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 82. 2. v. dulce (II 4). Petre, Petrișor, Nume dulcișor. TEODORESCU, P. P. 35.

dulcișór, -oáră adj. Cam dulce (E maĭ elegant de cît dulceag și n’are și înțelesu de „fad”). S.m. O mică plantă leguminoasă papilionacee cu florĭ purpuriĭ (hedýsarum obscúrum). Constituĭe un nutreț foarte bun.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dulcișór1 adj. m., pl. dulcișóri; f. dulcișoáră, pl. dulcișoáre

dulcișór adj. m., s. m., pl. dulcișóri; f. sg. dulcișoáră, pl. dulcișoáre

Intrare: dulcișor (adj.)
dulcișor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dulcișor
  • dulcișorul
  • dulcișoru‑
  • dulcișoa
  • dulcișoara
plural
  • dulcișori
  • dulcișorii
  • dulcișoare
  • dulcișoarele
genitiv-dativ singular
  • dulcișor
  • dulcișorului
  • dulcișoare
  • dulcișoarei
plural
  • dulcișori
  • dulcișorilor
  • dulcișoare
  • dulcișoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dulcișor (adj.)

  • 1. Diminutiv al lui dulce; destul de dulce, relativ dulce.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Să sădim un mîndru măr, Năltișor și verzișor, Tot cu roduri dulcișoare Și la față roșioare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 82.
      surse: DLRLC
    • Petre, Petrișor, Nume dulcișor. TEODORESCU, P. P. 35.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dulce + sufix -ișor.
    surse: DEX '09