17 definiții pentru dublă dublu

dúblă sf [At: CHIRIȚESCU, GR. 176 / V: (reg) dúplă, ~lu / Pl: ~le / E: refăcut din dublu (decalitru)] 1 (Pop) Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu-decalitru Si: baniță (1). 2 (Pop) Conținutul unei duble (1). 3 (Pop) Pâine de două ori mai mare decât cea obișnuită. 4 (Cig; îe) A trage o ~ A filma o scenă încă o dată. 5 (La jocul de table; îe) A da o ~ Rezultat obținut când ambele zaruri au aceeași valoare. 6 (Spt) Minge dublă (10). 7 (Spt) Săritură dublă. 8 (Spt) Dublă lovitură.

DÚBLĂ, duble, s. f. (Pop.) 1. Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu-decalitru; baniță. 2. Pâine de două ori mai mare decât cea obișnuită. [Var.: dúblu s. n.] – Refăcut din dublu[-decalitru].

DÚBLĂ, duble, s. f. (Pop.) 1. Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu-decalitru; baniță. 2. Pâine de două ori mai mare decât cea obișnuită. [Var.: dúblu s. n.] – Refăcut din dublu[-decalitru].

DÚBLĂ, duble, s. f. (Munt.) Măsură de capacitate egală cu un dublu-decalitru; baniță. Se întoarse acasă tîrziu, cu trei duble de porumb. MIHALE, O. 66. – Variantă: dúblu (PREDA, Î. 77) s. n.

dúblă (du-blă) s. f., g.-d. art. dúblei; pl. dúble

*dúblu2 s. n., art. dúblul

dúblă s. f. (sil. -blă), g.-d. art. dúblei; pl. dúble

DÚBLĂ s. v. baniță, dublu-decalitru.

DÚBLĂ s.f. 1. Variantă a fiecărui cadru dintr-un film care, pentru a se obține efectul artistic urmărit de regizor, se turnează de mai multe ori. 2. Minge dublă. V. dublu (3) [în DN]. ♦ (Echit.) Săritură dublă. ♦ (La scrimă) dublă lovitură. [< fr. double].

DÚBLĂ s. f. 1. variantă a fiecărui cadru dintr-un film, care se turnează de mai multe ori, pentru a se obține efectul artistic urmărit de regizor. 2. minge dublă. ◊ (echit.) săritură dublă. ◊ (scrimă) dublă lovitură. 3. (la unele jocuri cu zaruri) căderea aceluiași număr de puncte la ambele zaruri. (< fr. double)

1) *dúblă f., pl. e (it. dobla, jumătate de dublon). Pop. Piesă de 5 francĭ.

2) *dúblă f., pl. e (fr. double, subînț. décalitre). Munt. Pop. Decalitru duplu, baniță: sporu ce-ĭ ĭeșeade la raz cînd îșĭ umplea dubla cu dichis (CL. 1910, 3, 77).

3) *dúblă f., pl. e (fr. double béccassine, becață duplă, maĭ mare). Becața cea maĭ mare. – Și duplă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dúblă s. v. BANIȚĂ. DUBLU-DECALITRU.

Intrare: dublă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dublă dubla
plural duble dublele
genitiv-dativ singular duble dublei
plural duble dublelor
vocativ singular
plural
dublu (s.n.) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dublu dublul
plural duble dublele
genitiv-dativ singular dublu dublului
plural duble dublelor
vocativ singular
plural

dublă (capacit.) dublu

  • 1. popular Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu-decalitru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: baniță dublu-decalitru un exemplu
    exemple
    • Se întoarse acasă tîrziu, cu trei duble de porumb. MIHALE, O. 66.
      surse: DLRLC
  • 2. popular Pâine de două ori mai mare decât cea obișnuită.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Refăcut din dublu[-decalitru]
    surse: DEX '09 DEX '98

dublă (cinema, sport) dublu

  • 1. Variantă a fiecărui cadru dintr-un film care, pentru a se obține efectul artistic urmărit de regizor, se turnează de mai multe ori.
    surse: DN
  • 2. Minge dublă.
    surse: DN
  • 3. echitație Săritură dublă.
    surse: DN
  • 4. (La scrimă) Dublă lovitură.
    surse: DN
  • 5. (La unele jocuri cu zaruri) Căderea aceluiași număr de puncte la ambele zaruri.
    surse: MDN '00

etimologie: