opțiuni
  • info

10 definiții pentru drăguleț (adj.)

Explicative DEX

DRĂGULEȚ, drăguleți, adj. (Pop.; numai la voc. sg.) Diminutiv al lui drag; p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -uleț.

drăguleț [At: VALIAN, V. / V: (reg) ~găl~ sm / Pl: ~i / E: drag + -uleț] 1 sm (Pop) Iubit (2-4). 2-4 a Drăguț (1-3). 5 (Pop; șhp) sm Dans popular care se joacă mai ales la nunți. 6 Melodie după care se execută drăgulețul (5).

DRĂGULEȚ, drăguleți, adj. (Pop.) Diminutiv al lui drag; p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -uleț.

DRĂGULEȚ2, -IȚĂ, drăguleți, -ițe, adj. Diminutiv al lui drag; drăguț, drăgălaș. Mai bine c-o flintuliță, Că mult mi-este drăguliță. PĂSCULESCU, L. P. 242. Foaie verde ș-o frunzuță, Drăgulița mea măicuță, Las’să vie cin’mi-i drag... Și să-ntrebe de ce zac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 103. ◊ Expr. Drăguliță doamne = dragă doamne, v. drag2. ◊ (Substantivat) Din toți fiii ce-i avea mai mici, era o drăguliță de fată. RETEGANUL, P. V 68. – Variantă: drăgăleț, -iță (CREANGĂ, A. 1) adj.

DRĂGULEȚ2, drăguleți, adj. m. Diminutiv al lui drag. [Var.: drăgăleț adj. m.]

drăgăleț sm vz drăguleț

DRĂGĂLEȚ, -IȚĂ adj. v. drăguleț.

DRĂGĂLEȚ, -IȚĂ adj. v. drăguleț2.

Ortografice DOOM

drăguleț (pop.) adj. m., pl. drăguleți

drăguleț (pop.) adj. m., pl. drăguleți

drăguleț adj. m., pl. drăguleți

Intrare: drăguleț (adj.)
drăguleț3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A27)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăguleț
  • drăgulețul
  • drăguliță
  • drăgulița
plural
  • drăguleți
  • drăguleții
  • drăgulițe
  • drăgulițele
genitiv-dativ singular
  • drăguleț
  • drăgulețului
  • drăgulițe
  • drăguliței
plural
  • drăguleți
  • drăguleților
  • drăgulițe
  • drăgulițelor
vocativ singular — —
plural — —
drăgăleț adjectiv
adjectiv (A27)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăgăleț
  • drăgălețul
  • drăgălețu‑
  • drăgăliță
  • drăgălița
plural
  • drăgăleți
  • drăgăleții
  • drăgălițe
  • drăgălițele
genitiv-dativ singular
  • drăgăleț
  • drăgălețului
  • drăgălițe
  • drăgăliței
plural
  • drăgăleți
  • drăgăleților
  • drăgălițe
  • drăgălițelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

drăguleț, drăgulițăadjectiv

  • 1. popular Diminutiv al lui drag. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mai bine c-o flintuliță, Că mult mi-este drăguliță. PĂSCULESCU, L. P. 242. DLRLC
    • format_quote Foaie verde ș-o frunzuță, Drăgulița mea măicuță, Las’să vie cin’mi-i drag... Și să-ntrebe de ce zac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 103. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Din toți fiii ce-i avea mai mici, era o drăguliță de fată. RETEGANUL, P. V 68. DLRLC
    • chat_bubble Drăguliță doamne = dragă doamne. DLRLC
etimologie:
  • Drag + -uleț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.