11 definiții pentru druid


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

druid sm [At: I. GOLESCU, C. / P: dru-id / Pl: ~izi / E: fr druide, lat druidae] Preot al vechilor celți din Galia și insulele britanice.

DRUÍD, druizi, s. m. Preot al vechilor celți din Galia și din insulele britanice. – Din fr. druide, lat. druidae.

DRUÍD, druizi, s. m. Preot al vechilor celți din Galia și din insulele britanice. – Din fr. druide, lat. druidae.

DRUÍD, druizi, s. m. Nume dat vechilor preoți celți. Iar ulciorul mi-a vorbit, Vrînd, se vede, să mă mustre: În colibile lacustre Stînd pe scaunul cioplit De-un druid, eu fui podoaba Tribului întreg. COȘBUC, P. I 319.

DRUÍD s.m. Nume dat preoților vechilor celți, aleși pe viață de către nobilimea tribală, care au jucat un rol important în viața juridică și politică a triburilor până la cucerirea Galiei de către romani. [Pron. dru-id. / < fr. druide, cf. lat. druidae].

DRUÍD s. m. preot la vechii celți, aleși pe viață de către nobilimea tribală, care au jucat un rol important în viața juridică și politică, până la cucerirea Galiei de către romani. (< fr. druide, lat. druida)

DRUÍD ~zi m. Preot la vechii celți sau gali. /<fr. druide, lat. druidal

* druíd și drúid m. (lat. drúida, pl. drúidae și drúides, d. gal. deru, stejar). Preut la vechiĭ Galĭ. – Fem. druidă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

druíd, druizi s. m. Preot celt. Druizii formau o clasă sacerdotală, având o doctrină religioasă proprie, și credeau, printre altele, în nemurirea sufletului și în metempsihoză. Prin atribuțiile lor juridice au avut o puternică influență politică, socială și religioasă în țările celtice (Irlanda, Bretania, Galia). – Din fr. druide, lat. druida.

Intrare: druid
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • druid
  • druidul
  • druidu‑
plural
  • druizi
  • druizii
genitiv-dativ singular
  • druid
  • druidului
plural
  • druizi
  • druizilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)