droangă¹ sf [At: I. CR. IV, 121 / Pl: ~nge / E: fo] (Reg) 1 Clopot stricat. 2 Talangă de pus la gâtul oilor sau al vacilor. 3 Instrument muzical care sună rău. 4 Vioară dezacordată. 5 Pian dezacordat.

DROANGĂ (pl. -ge) sf. Mold. F Talangă ce se atîrnă de gîtul oilor (RV.-CRG.).

trancă sf vz droangă

droángă, drongi, (drongă), s.f. (reg.) Clopot din tablă (pentru oi sau vite). ■ (onom.) Droangă, poreclă în Bârsana, Valea Stejarului și Dumbrăvița; Dronga, poreclă dată unui grup de familii din Hoteni. – Probabil formă onomatopeică (MDA), referitor la zgomotul produs; sau de la droagă „căruță hodorogită”.

droangă, drongi, s.f. – (reg.) Clopot din tablă pentru oi sau vite. ♦ (onom.) Droangă, poreclă în Bârsana și Valea Stejarului. – Probabil formă onomatopeică (MDA), referitor la zgomotul produs; sau de la droagă „căruță hodorogită” (< rus. droga).

droangă, drongi, s.f. – Clopot din tablă pentru oi sau vite. Droangă, poreclă în Bârsana și Valea Stejarului. – Probabil formă onomatopeică, referitor la zgomotul produs; sau de la droagă „căruță hodorogită” (< rus. droga).