8 definiții pentru drit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRIT, drituri, s. n. (Înv.) Drept (D 3). – Din it. dritto.

DRIT, drituri, s. n. (Înv.) Drept (D 3). – Din it. dritto.

drit sn [At: PRAVILA (1814), ap. TDRG / Pl: ~uri / E: it dritto] (Itî) 1 Drept. 2 Privilegiu.

DRIT, drituri, s. n. (Învechit) Drept3 (3). Am dritul a ți-o pretinde. NEGRUZZI, S. III 145. Critica e dritul obștesc. RUSSO, S. 52. Cu ce drit inima ta se-mpotrivește...? CONACHI, P. 206.

drit n. drept, privilegiu (vorbă ieșită din uz): dându-i drit ca hotărîrea să-i rămâie nestricată NEGR. [It. DRITTO (v. apalt)].

drit n., pl. urĭ (it. dritto și diritto, drept. Cp. cu sudit). Sec. 18-19. Drept.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DRIT s. v. drept, jurisprudență.

drit s. v. DREPT. JURISPRUDENȚĂ.

Intrare: drit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drit
  • dritul
  • dritu‑
plural
  • drituri
  • driturile
genitiv-dativ singular
  • drit
  • dritului
plural
  • drituri
  • driturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

drit

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: drept (s.n.) 3 exemple
    exemple
    • Am dritul a ți-o pretinde. NEGRUZZI, S. III 145.
      surse: DLRLC
    • Critica e dritul obștesc. RUSSO, S. 52.
      surse: DLRLC
    • Cu ce drit inima ta se-mpotrivește...? CONACHI, P. 206.
      surse: DLRLC

etimologie: