9 definiții pentru drit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DRIT, drituri, s. n. (Înv.) Drept (D 3). – Din it. dritto.
DRIT, drituri, s. n. (Înv.) Drept (D 3). – Din it. dritto.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drit sn [At: PRAVILA (1814), ap. TDRG / Pl: ~uri / E: it dritto] (Itî) 1 Drept. 2 Privilegiu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DRIT, drituri, s. n. (Învechit) Drept3 (3). Am dritul a ți-o pretinde. NEGRUZZI, S. III 145. Critica e dritul obștesc. RUSSO, S. 52. Cu ce drit inima ta se-mpotrivește...? CONACHI, P. 206.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drit n. drept, privilegiu (vorbă ieșită din uz): dându-i drit ca hotărîrea să-i rămâie nestricată NEGR. [It. DRITTO (v. apalt)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drit n., pl. urĭ (it. dritto și diritto, drept. Cp. cu sudit). Sec. 18-19. Drept.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dirit sn vz drit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
drit s. n., pl. drituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DRIT s. v. drept, jurisprudență.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
drit s. v. DREPT. JURISPRUDENȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
drit, driturisubstantiv neutru
-
- Am dritul a ți-o pretinde. NEGRUZZI, S. III 145. DLRLC
- Critica e dritul obștesc. RUSSO, S. 52. DLRLC
- Cu ce drit inima ta se-mpotrivește...? CONACHI, P. 206. DLRLC
-
etimologie:
- dritto DEX '98 DEX '09