DRENARE, drenări, s. f. Acțiunea de a drena; drenaj. ♦ Deplasare a țițeiului dintr-un zăcământ spre gaura de sondă săpată în acea regiune. ♦ (Med.) Tratament pentru îndepărtarea secrețiilor dintr-o plagă, cu ajutorul drenului (2).^[1] – V. drena.

drenare sf [At: DEX / Pl: ~nări / E: drena] 1 Colectare și evacuare a apei de infiltrație de pe un teren cu ajutorul drenurilor (1, 2) Si: drenaj (1). 2 Colectare (de către o apă curgătoare) a apelor provenite din ploi Si: drenaj (2). 3 (Med) Scurgere a secrețiilor dintr-o plagă cu ajutorul drenurilor (3) Si: drenaj (3). 4 Deplasare a țițeiului dintr-un zăcământ spre gaura de sondă săpată în acea regiune.

DRENARE, drenări, s. f. Acțiunea de a drena; drenaj. ♦ Deplasare a țițeiului dintr-un zăcământ spre gaura de sondă săpată în acea regiune. – V. drena.

DRENARE s. f. Acțiunea de a drena; îndepărtarea apei dintr-un teren, cu ajutorul drenurilor. ♦ Pomparea apei de infiltrație dintr-o mină, dintr-o navă. ♦ Procesul scurgerii țițeiului dintr-un strat petrolifer, prin sonda care l-a deschis. Acest foraj deviat și drenarea ilicită de țiței începe din 1934. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 7/5.

DRENARE s.f. Acțiunea de a drena și rezultatul ei; drenaj. ♦ Deplasare a țițeiului din zăcămînt spre gaura de sondă. [< drena].

drenare s. f., g.-d. art. drenării; pl. drenări

drenare s. f., g.-d. art. drenării; pl. drenări

drenare s. f., g.-d. art. drenării; pl. drenări

DRENARE s. drenaj. (~ apei de pe un teren.)

DRENARE s. drenaj. (~ apei de pe un teren.)

DRENÁRE (< drena) s. f. 1. Acțiunea de a drena; drenaj (1, 2, 3). 2. Deplasare a țițeiului din zăcământ spre gaura de sondă. 3. Drenarea metanului = procedeu artificial de degazare a unui zăcământ de cărbuni, care constă în executarea unor lucrări miniere pentru canalizarea gazului metan din zăcământ. 4. (MED.) Tratament folosit pentru îndepărtarea secrețiilor dintr-o plagă operatorie sau accidentală cu ajutorul tuburilor sau al meșelor de dren; drenaj (3). ◊ Drenarea bilei = tubaj duodenal.