dramatizare sf [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 108, 11/15 / Pl: ~zări / E: dramatiza] 1 Prelucrare a unei opere literare (cu caracter epic) pentru a putea fi reprezentată. 2 (Ccr) Piesă de teatru creată prin prelucrarea unei opere literare (cu caracter epic). 3 (Fig) Conferire a unui caracter dramatic (15) unui discurs, unei acțiuni etc. 4 (Irn) Exagerare a gravității unui eveniment, a unei situații.

DRAMATIZARE, dramatizări, s. f. Acțiunea de a dramatiza și rezultatul ei.

DRAMATIZARE s.f. Acțiunea de a dramatiza și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Povestire adaptată pentru a fi reprezentată pe scenă. [< dramatiza].

DRAMATIZARE s. f. acțiunea de a dramatiza. ◊ transpunere scenică a unei creații literare narative, cu un conflict puternic. (< dramatiza)

dramatizare s. f., g.-d. art. dramatizării; pl. dramatizări

dramatizare s. f., g.-d. art. dramatizării; pl. dramatizări

dramatizare s. f., g.-d. art. dramatizării; pl. dramatizări

DRAMATIZARE (< a dramatiza < fr. dramatiser, a dramatiza) Adaptare a unei opere literare (schiță, nuvelă, roman), în vederea transpunerii ei pe scenă, în care notele originale ale acesteia: personaje, intrigă, caractere, limbaj sînt păstrate (dramatizarea romanului Ana Karenina de L. Tolstoi; dramatizarea de către B. Șt. Delavrancea a nuvelei Hagi-Tudase).