6 definiții pentru drâglu driglă

DRÂGLU s. v. cociorvă, darac, dărăcitor, scărmănătoare.

drîglu (-li), s. m.1. (Trans.) Vătrai. – 2. Dărăcitor, scărmănător. – Var. drîgl. Probabil der. cu suf. -lo de la sl. drŭgati „a tremura”; caz în care sensul său primar ar fi fost cel de „agitator”, cf. bg. drăglec (Candrea, Scriban). Dacă această teză este sigură, este dublet de la drehlă (var. drelă), s. f. (ciupercă comestibilă, Auricularia tremelloides), cf. rut. drjachlij, ucr. drachlij „care tremură” (Tiktin), numită astfel datorită consistenței sale, cf. numele științific și posibil de aici drîglă, s. f. (mîrțoagă), cf. bg. draglă (Conev 57; Scriban). – Der. drîgîi, vb. (Mold., a scutura, a agita), cf. rut. drygaty (Candrea); drîgla, vb. (Olt., Banat, Trans., a scărmăna, a dărăci); drîglat, s. n. (scărmănare, dărăcit).

dríglă și drî́glă f., pl. e (bg. drŭgla). Nord. Gloabă, mîrțoagă, cal prost (Șez. 32, 80).

drî́glu n., pl. urĭ și e (cp. cu bg. drŭglec). Ban. Olt. Darac.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

drî́glu s. v. COCIORVĂ. DARAC. DĂRĂCITOR. SCĂRMĂNĂTOARE.

Intrare: drâglu
drâglu
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drâglu drâglul
plural drâgli drâglii
genitiv-dativ singular drâglu drâglului
plural drâgli drâglilor
vocativ singular
plural
driglă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.