13 definiții pentru dotă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÓTĂ, dote, s. f. Totalitatea bunurilor materiale date (cu forme legale) unei fete când se mărită; zestre. – Din fr. dot, lat. dos, dotis.

dótă sf [At: NEGULICI / Pl: ~te / E: fr dot, lat dos] (Înv) Bun material dat (cu forme legale) unei fete când se mărită Si: zestre, (îvr) dotație (2), dotariu.

DÓTĂ, dote, s. f. Bun material dat (cu forme legale) unei fete când se mărită; zestre. – Din fr. dot, lat. dos, dotis.

DÓTĂ, dote, s. f. Avere (constînd în bani sau proprietăți) pe care femeia o aduce în căsnicie cu forme legale. V. zestre.

DÓTĂ s.f. Bunurile aduse de o femeie în căsătorie; zestrea unei femei. [< fr. dot].

DÓTĂ s. f. bunurile aduse de o femeie în căsătorie; zestrea unei fete de măritat. (< fr. dot)

DÓTĂ ~e f. Avere sau sumă de bani care se dă unei fete când se mărită; zestre. /<fr. dot, lat. dos, dotis

* dótă f., pl. e (lat. dos, dotis, de unde și fr. dot). Zestre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dótă s. f., g.-d. art. dótei; pl. dóte

dótă s. f., g.-d. art. dótei; pl. dóte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DO s. (JUR.) dotație, zestre, (pop.) parte, (latinism înv.) profecticie. (~ unei fete de măritat.)

Intrare: dotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • do
  • dota
plural
  • dote
  • dotele
genitiv-dativ singular
  • dote
  • dotei
plural
  • dote
  • dotelor
vocativ singular
plural

dotă

  • 1. Totalitatea bunurilor materiale date (cu forme legale) unei fete când se mărită.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: zestre

etimologie: