7 definiții pentru dorian (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DORIÁN, -Ă, dorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație stabilită în Antichitate în Pelopones, în Grecia insulară și pe coastele Asiei Mici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține dorienilor (1), privitor la dorieni; doric. [Pr.: -ri-an] – Din fr. dorien.

dorian, ~ă [At: DEX / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr dorien] 1 smp Populație stabilită în Antichitate în Peloponez, în Grecia insulară și pe coastele Asiei Mici. 2 smf Persoană care aparține populației doriene (1). 3 a Care aparține dorienilor (1) Si: doric (1). 4 a Referitor la dorieni (1) Si: doric (2).

DORIÁN, -Ă, dorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație stabilită în antichitate în Pelopones, în Grecia insulară și pe coastele Asiei Mici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține dorienilor (1), privitor la dorieni; doric. [Pr.: -ri-an] – Din fr. dorien.

Dorieni m. pl. unul din primele triburi elenice așezat în Peloponez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. doriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. doriánă, pl. doriéne

dorián s. m., adj. m. (sil. -ri-an), pl. doriéni (sil. -ri-eni); f. sg. doriánă, g.-d. art. doriénei, pl. doriéne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DORIÉNI (< fr.) s. m. Populație care a migrat din NV Pen. Balcanice (unde se oprise la începutul milen. 2 îHr.) și stabilită în Pelopones, în Grecia insulară și în Asia Mică (Dorida), în sec. 12-11 î. Hr. Invazia d. a marcat declinul culturii miceniene.

Intrare: dorian (s.m.)
dorian2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: do-ri-an info
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dorian
  • dorianul
  • dorianu‑
plural
  • dorieni
  • dorienii
genitiv-dativ singular
  • dorian
  • dorianului
plural
  • dorieni
  • dorienilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dorian, -ă (persoană) doriană

  • 1. (la) plural Populație stabilită în Antichitate în Pelopones, în Grecia insulară și pe coastele Asiei Mici.
    surse: DEX '09
    • 1.1. (la) singular Persoană care aparține acestei populații.
      surse: DEX '09

etimologie: