9 definiții pentru dorângă dorangă doringă dorungă

dorấngă sf [At: H IX 84 / V: ~rán~, ~rín~, ~rún~, dăr~ / Pl: ~ngi / E: mg dorong, srb doronga] (Olt, Ban) 1 Prăjină pe care se atârnă haine, țoale etc., așezată sub streașină, în tinda casei sau lângă cuptor. 2 Par pentru cărat hârdaie. 3 Prăjină pentru legat carul. 4 (Lpl) Bucăți de lemn prinse de căpriori pentru a le mări rezistența. 5 Penis. modificată

DORÎ́NGĂ, dorîngi, s. f. Prăjină fixată în interiorul caselor țărănești sau sub streașină, pe care se atîrnă rufe sau alte obiecte; culme (3). ♦ Prăjină cu care se poartă de către două persoane un hîrdău; părîngă.

DORẤNGĂ, dorângi, s. f. (Reg.) Culme (3). ♦ Prăjină care servește la transportarea unui hârdău de către două persoane sau care servește la întinsul rufelor. – Magh. dorong.

dorîngă (dorấngi), s. f. – (Olt.) Prăjină. Sb. doronga, încrucișat cu părângă (Candrea). După Scriban, din mag. dorong, care provine tot din sb.

dorângă, dorângi, s.f. (reg.) prăjină de întins rufele.

dorî́ngă f., pl. ĭ (ung. dorong, durung, prăjină, rudă. V. drug). Olt. Prăjina pe care se întind rufele și haĭnele în casă. Părîngă, cĭobîrnac. V. tarîngă.

Intrare: dorângă
dorângă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dorângă dorânga
plural dorângi dorângile
genitiv-dativ singular dorângi dorângii
plural dorângi dorângilor
vocativ singular
plural
dorangă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
doringă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
dorungă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.