9 definiții pentru dorângă dorangă doringă dorungă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dorângă sf [At: H IX 84 / V: ~ran~, ~rin~, ~run~, dăr~ / Pl: ~ngi / E: mg dorong, srb doronga] (Olt; Ban) 1 Prăjină pe care se atârnă haine, țoale etc., așezată sub streașină, în tinda casei sau lângă cuptor. 2 Par pentru cărat hârdaie. 3 Prăjină pentru legat carul. 4 (Lpl) Bucăți de lemn prinse de căpriori pentru a le mări rezistența. 5 Penis. modificată

DORẤNGĂ, dorângi, s. f. (Reg.) Culme (3). ♦ Prăjină care servește la transportarea unui hârdău de către două persoane sau care servește la întinsul rufelor. – Magh. dorong.

DORÎ́NGĂ, dorîngi, s. f. Prăjină fixată în interiorul caselor țărănești sau sub streașină, pe care se atîrnă rufe sau alte obiecte; culme (3). ♦ Prăjină cu care se poartă de către două persoane un hîrdău; părîngă.

dorî́ngă f., pl. ĭ (ung. dorong, durung, prăjină, rudă. V. drug). Olt. Prăjina pe care se întind rufele și haĭnele în casă. Părîngă, cĭobîrnac. V. tarîngă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dorîngă (dorấngi), s. f. – (Olt.) Prăjină. Sb. doronga, încrucișat cu părângă (Candrea). După Scriban, din mag. dorong, care provine tot din sb.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dorângă, dorângi, s.f. (reg.) prăjină de întins rufele.

Intrare: dorângă
dorângă substantiv feminin
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dorângă
  • dorânga
plural
  • dorângi
  • dorângile
genitiv-dativ singular
  • dorângi
  • dorângii
plural
  • dorângi
  • dorângilor
vocativ singular
plural
dorangă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
doringă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dorungă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

dorângă dorangă doringă dorungă

  • 1. Prăjină fixată în interiorul caselor țărănești sau sub streașină, pe care se atârnă rufe sau alte obiecte; culme.
    surse: DLRLC sinonime: culme
    • 1.1. Prăjină cu care se poartă de către două persoane un hârdău.
      surse: DLRLC sinonime: părângă

etimologie: