O definiție pentru dopleca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dopleca vtr [At: DLR ms / Pzi: doplec / E: do1 + (în)dupleca] (Reg) A îndupleca.

Intrare: dopleca
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dopleca
  • doplecare
  • doplecat
  • doplecatu‑
  • doplecând
  • doplecându‑
singular plural
  • doplecă
  • doplecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doplec
(să)
  • doplec
  • doplecam
  • doplecai
  • doplecasem
a II-a (tu)
  • dopleci
(să)
  • dopleci
  • doplecai
  • doplecași
  • doplecaseși
a III-a (el, ea)
  • doplecă
(să)
  • doplece
  • dopleca
  • doplecă
  • doplecase
plural I (noi)
  • doplecăm
(să)
  • doplecăm
  • doplecam
  • doplecarăm
  • doplecaserăm
  • doplecasem
a II-a (voi)
  • doplecați
(să)
  • doplecați
  • doplecați
  • doplecarăți
  • doplecaserăți
  • doplecaseți
a III-a (ei, ele)
  • doplecă
(să)
  • doplece
  • doplecau
  • dopleca
  • doplecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)