dopare sf [At: DEX / Pl: ~pări / E: dopa] 1 Administrare nepermisă de substanțe chimice stimulatoare în întreceri sportive. 2 (Chm) Introducere a unei cantități foarte mici de material în masa altui material Cf dopa (2).

DOPARE, dopări, s. f. Acțiunea de a dopa și rezultatul ei.

DOPARE s.f. Acțiunea de a dopa și rezultatul ei; dopaj; doping. [< dopa].

dopare s. f. (chim.) ◊ „Doparea (stimularea artificială a organismului prin intermediul unor medicamente) este ceea ce «L’Express» numește «cancerul sportului».” Sc. 29 VII 63 p. 3 (din dopa; DEX, DN3)

dopare s. f., g.-d. art. dopării; pl. dopări

dopare s. f., g.-d. art. dopării; pl. dopări

dopare s. f., g.-d. art. dopării; pl. dopări

DOPÁRE (< dopa) s. f. 1. Folosirea unor excitante înainte de o probă sportivă. Având un efect nociv, d. este interzisă prin statute și regulamente. Sin. dopaj, doping. 2. Introducere deliberată și controlată de impurități în rețeaua unui material semiconductor în scopul modificării proprietăților sale.

DOPARE s. (SPORT) dopaj, doping. (~ unui atlet.)

DOPARE s. dopaj, doping. (~ unui atlet.)