7 definiții pentru donicioară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

donicioáră sf [At: EMINESCU, L. P. 121 / Pl: ~re / E: doniță + -ioară] 1-2 (Șhp) Doniță (mică). 3 Conținutul unei donicioare.

DONICIOÁRĂ, donicioare, s. f. Diminutiv al lui doniță.Doniță + suf. -ioară.

DONICIOÁRĂ, donicioare, s. f. Diminutiv al lui doniță.Doniță + suf. -ioară.

DONICIOÁRĂ, donicioare, s. f. Diminutiv al lui doniță. Se apucase într-o zi să facă linguri și albii de lemn și donicioare, cu crestături frumoase. PAS, Z. I 159. Obuzele înseși, pe cari le știm cît niște donicioare, vin izbind de-a dreptul înspre noi. CAMIL PETRESCU, U. N. 363. Domnișoarele... suflau de moarte... atîrnînd de brațul «cavalerului» ca donicioare de urechile cobilițelor oltenești. ARDELEANU, D. 159. [Cerboaicele] așteaptă răbdătoare Mîni frumoase de fecioare De le mulg în donicioare. EMINESCU, L. P. 121.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

donicioáră s. f., g.-d. art. donicioárei; pl. donicioáre

donicioáră s. f., g.-d. art. donicioárei; pl. donicioáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DONICIOÁRĂ s. cofiță, (reg.) cofăiel, cofăieș. (O ~ cu apă.)

DONICIOA s. cofiță, (reg.) cofăiel, cofăieș. (O ~ cu apă.)

Intrare: donicioară
donicioară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • donicioa
  • donicioara
plural
  • donicioare
  • donicioarele
genitiv-dativ singular
  • donicioare
  • donicioarei
plural
  • donicioare
  • donicioarelor
vocativ singular
plural

donicioară

  • 1. Diminutiv al lui doniță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cofiță cofăieș 4 exemple
    exemple
    • Se apucase într-o zi să facă linguri și albii de lemn și donicioare, cu crestături frumoase. PAS, Z. I 159.
      surse: DLRLC
    • Obuzele înseși, pe cari le știm cît niște donicioare, vin izbind de-a dreptul înspre noi. CAMIL PETRESCU, U. N. 363.
      surse: DLRLC
    • Domnișoarele... suflau de moarte... atîrnînd de brațul «cavalerului» ca donicioare de urechile cobilițelor oltenești. ARDELEANU, D. 159.
      surse: DLRLC
    • [Cerboaicele] așteaptă răbdătoare Mîni frumoase de fecioare De le mulg în donicioare. EMINESCU, L. P. 121.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Doniță + sufix -ioară.
    surse: DEX '98 DEX '09