4 definiții pentru dondănit (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DONDĂNÍ, dondănesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. și tranz. A bombăni, a mormăi, a bodogăni. ♦ A spune vorbe fără legătură. ♦ Tranz. (Rar) A bate pe cineva la cap, a-l pisa. 2. Tranz. A flecări, a îndruga. [Var.: dondăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

A DONDĂNÍ ~ésc pop. 1. intranz. 1) A vorbi încet și nedeslușit în semn de nemulțumire; a bombăni; a bodogăni; a mormăi. 2) A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a flecări; a trăncăni. 2. tranz. (persoane) A deranja întruna repetând insistent același lucru; a necăji; a plictisi; a pisa. /Onomat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dondăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dondănésc, imperf. 3 sg. dondăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. dondăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DONDĂNÍ vb. v. bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăní, bolborosi, bombăni, boscorodi, cicăli, dăscăli, flecări, gângăvi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, mormăi, murmura, pălăvrăgi, plictisi, sâcâi, sporovăi, trăncăni.

Intrare: dondănit (part.)
dondănit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dondănit
  • dondănitul
  • dondănitu‑
  • dondăni
  • dondănita
plural
  • dondăniți
  • dondăniții
  • dondănite
  • dondănitele
genitiv-dativ singular
  • dondănit
  • dondănitului
  • dondănite
  • dondănitei
plural
  • dondăniți
  • dondăniților
  • dondănite
  • dondănitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dondăni dondăi drondăni popular

  • 1. intranzitiv tranzitiv A vorbi singur, încet și nedeslușit, (mai ales pentru a-și arăta o nemulțumire).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bodogăni bombăni mormăi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Și tot așa dondănind el din gură, iaca se trezește dinaintea lui c-un drac, ce ieșise din iaz. CREANGĂ, P. 48.
      surse: DLRLC
    • Omul cu planete sosește tîrziu, legănîndu-se. S-a oprit la cîrciumă, e vesel, dondăne ceva fără șir. C. PETRESCU, Î. II 122.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A spune vorbe fără legătură; a învăța pe de rost o lecție, repetând-o de obicei cu voce scăzută și fără a înțelege, a memoriza mecanic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Unii dondăneau ca nebunii, pînă-i apuca amețeală. CREANGĂ, A. 84.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv rar A bate pe cineva la cap, a-l pisa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pisa attach_file un exemplu
      exemple
      • Duminica trecută am fost eu să-l văd pe bunicul – țipa la el bunica... ÎI dondănea la cap. STANCU, D. 251.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A spune vorbe de clacă, a îndruga verzi și uscate.
    exemple
    • În sfîrșit, ce-or fi mai dondănit ei și cît or mai fi dondănit, că numai iată se face ziuă! CREANGĂ, P. 255.
      surse: DLRLC
    • Odată mergeau pe drum patru oameni. Cum dondăneau ei ba unele, ba altele, iată zăresc venind spre ei o comoară. ȘEZ. XVII 226.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv neobișnuit A cânta încetișor, în surdină.
    surse: DLRLC sinonime: fredona attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cei doi cai de la căruță pășteau liniștiți troscotul șanțului, în timp ce căruțașul, dondănind un cîntec, îi ștergea de sudoare cu un șomoiog de paie. CAMILAR, N. I 435.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Viu între acoperișuri era doar glasul moșului Chiril, care sfîrșise treaba și se așezase la poarta așezărilor popești, dondănind din fluier și din cuvînt. CAMILAR, N. I 331.
      surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: persoana a 3-a sg. dondăne.
    surse: DLRLC

etimologie: