8 definiții pentru dohotar
Explicative DEX
dohotar sm [At: DL / Pl: ~i / E: dohot + -ar] (Trs, Mol, Buc) Bărbat care face sau vinde dohot (1-2).
DOHOTAR, dohotari, s. m. (Regional) Cel care face sau vinde dohot.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOHOTAR, dohotari, s. m. (Reg.) Bărbat care face sau vinde dohot. – Din dohot + suf. -ar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
DOHOTAR ~i m. înv. 1) Persoană specializată în producerea dohotului. 2) Negustor de dohot. /dohot + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
DOHOTAR s. v. păcurar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dohotar s. v. PĂCURAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
dohotár, dohotari, s.m. (reg.) Vânzător de păcură. ■ (onom.) Dohotar, nume de familie frecvent în zona Petrova. – Din dohot „păcură extrasă, în vechime, din coajă de copac” + suf. -ar (DLRM, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
dohotar, dohotari, s.m. – (reg.) Vânzător de păcură. ♦ (onom.) Dohotar, nume de familie frecvent în zona Petrova (248 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007, cf. DFN). – Din dohot „păcură extrasă în vechime din coajă de copac” + suf. -ar (DLRM, MDA; v. și Constantinescu, 1963: 262; Iordan, 1983).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
dohotar, dohotarisubstantiv masculin
- 1. Cel care face sau vinde dohot. DLRLCsinonime: păcurar
etimologie:
- dohot + -ar. DLRM