14 definiții pentru dogmatică

DOGMÁTIC, -Ă, dogmatici, -ce, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ține de dogme, privitor la dogme; care se sprijină pe dogme. 2. S. f. Parte a teologiei care cuprinde expunerea sistematică a adevărurilor revelate ce se referă la Dumnezeu și la acțiunea sa; tratat asupra dogmelor religioase. 3. S. m. și f. Adept al dogmatismului; dogmatist. – Din fr. dogmatique, lat. dogmaticus.

DOGMÁTIC, -Ă, dogmatici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care ține de dogme, privitor la dogme; care se sprijină pe dogme. 2. S. f. Parte a teologiei care cuprinde expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat asupra dogmelor religioase. 3. S. m. și f. Persoană care susține și aplică dogmatismul; dogmatist. – Din fr. dogmatique, lat. dogmaticus.

DOGMÁTIC, -Ă, dogmatici, -e, adj. 1. Care se referă la dogmele unei religii, care se sprijină pe aceste dogme, care are caracter de dogmă (1). Învățătură dogmatică. 2. Care respinge principiul verificării critice, considerînd că o opinie, o teză etc. au valoare necontestată în orice condiții și în orice împrejurări. Metodă dogmatică. Atitudine dogmatică.Există un marxism dogmatic și un marxism creator. Eu mă situez pe platforma marxismului creator. STALIN, O. III 199.

dogmátic adj. m., s. m., pl. dogmátici; adj. f., (persoană) s. f. dogmátică, pl. dogmátice

dogmátic adj. m., s. m., pl. dogmátici; (persoană) f. sg. dogmátică, pl. dogmátice

DOGMÁTIC adj., s. 1. adj. mecanic, rigid, schematic, simplist. (Atitudine ~; o interpretare ~.) 2. s. dogmatist. (~ul este adept al dogmatismului.)

DOGMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la dogmele unei religii, (cu caracter) de dogmă. 2. Care respectă cu strictețe dogmele. ♦ Mărginit, închistat în dogme. ♦ Necreator. // s.m. și f. Dogmatist. [< lat. dogmaticus, fr. dogmatique].

DOGMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la dogme; cu caracter de dogmă. 2. care respectă cu strictețe dogmele, respingând principiul verificării critice al gândirii creatoare. ◊ mărginit, închistat în dogme. II. s. f. parte a teologiei cuprinzând expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat despre dogme. III. s. m. f. dogmatist. (< fr. dogmatique, lat. dogmaticus)

DOGMÁTIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de dogme; propriu dogmelor. Teologie ~că. Raționament ~. 2) Care respectă fară discernământ dogmele; cu atitudine lipsită de discernământ față de dogme. /<fr. dogmatique, lat. dogmaticus

DOGMÁTIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al dogmatismului. /<fr. dogmatique, lat. dogmaticus

dogmatic a. 1. relativ la dogme: teologie dogmatică; 2. fig. deciziv: ton dogmatic.

* dogmátic, -ă adj. (vg.r dogmatikós). Relativ la dogme: teologie dogmatică. Care admite în filosofie adevărurĭ sigure: dogmaticiĭ se opun scepticilor. Fig. Sentențios: ton dogmatic. Știința tuturor dogmelor uneĭ religiunĭ. Adv. În mod dogmatic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DOGMÁTIC s. dogmatist. (~ este adept al dogmatismului.)

Intrare: dogmatică
dogmatică substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dogmatică dogmatica
plural dogmatice dogmaticele
genitiv-dativ singular dogmatice dogmaticei
plural dogmatice dogmaticelor
vocativ singular
plural