7 definiții pentru dodă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dodă f. 1. Mold. doică; 2. Tr. lele, nană. [V. dadă].

dódă f., pl. e (var. din dadă). Ban. Olt. Trans. Țață, lele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

do (reg.) s. f., g.-d. art. dodei; pl. dode

do s. f., g.-d. art. dodei; pl. dode

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

DODĂ, dode, s. f. 1. (Banat, Olt.) Termen cu care se adresează cineva surorii mai mari. 2. (Trans.; în limbajul copiilor) Mînă. 3. (Mold.) Termen cu care se adresează copiii fetelor sau femeilor nemăritate. (creație expresivă proprie copiilor, la fel ca și cocă; după Candrea, sensul 3. ar trebui pus în legătură cu sb. dodola = paparudă (1.) (> (Banat) dodolă), iar, după Scriban, sensul 1. e o variantă a lui dadă)

dodă (dode), s. f.1. (Banat, Olt.) Formulă de adresare pentru sora cea mare. – 2. (Trans., în limbajul infantil) Mînă. – 3. (Mold.) Nume dat de copii femeilor cu părul lins. Creație expresivă de origine infantilă, ca și cocă. După Candrea, sensul 3 ar trebui pus în legătură cu sb. dodola „persoană travestită care ia parte la diverse rituri populare, pentru a chema ploaia” (› Banat dodolă); și după Scriban, sensul 1 este o var. de la dadă.Der. dodi, vb. (Trans., a nimeri fără voie); dodii, s. f. pl. (în expresia în dodii, la întîmplare); dodot, s. n. (prostie, aiureală), cf. dondăni; dodoleț (var. dodoneț, dodoloț), adj. (rotund; neted).

Intrare: dodă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • do
  • doda
plural
  • dode
  • dodele
genitiv-dativ singular
  • dode
  • dodei
plural
  • dode
  • dodelor
vocativ singular
plural