12 definiții pentru doctrinar (s.m.)

doctrinár, -ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr doctrinaire] 1 a Care aparține unei doctrine. 2 a Referitor la o doctrină. 3 smf Persoană care formulează și susține o doctrină. 4 smf Persoană cu atitudine dogmatică.

DOCTRINÁR, -Ă, doctrinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține unei doctrine, privitor la o doctrină. 2. S. m. și f. Persoană care formulează și susține o doctrină. 3. S. m. și f. Persoană care aderă la unele păreri preconcepute, dogmatice. – Din fr. doctrinaire.

DOCTRINÁR, -Ă, doctrinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține unei doctrine, privitor la o doctrină. 2. S. m. și f. Persoană care formulează și susține o doctrină. 3. S. m. și f. Persoană care aderă la unele păreri preconcepute, dogmatice. – Din fr. doctrinaire.

DOCTRINÁR, -Ă, doctrinari, -e, adj. Cu caracter de doctrină, care ține de doctrină. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care formulează sau susține o doctrină, reducînd-o la principiile fixe ale unui sistem. – Variantă: (învechit) doctrináriu (ODOBESCU, S. III 15) adj. m.

doctrinár adj. m., s. m., pl. doctrinári; adj. f., s. f. doctrináră, pl. doctrináre

doctrinár adj. m., s. m., pl. doctrinári; f. sg. doctrináră, pl. doctrináre

DOCTRINÁR, -Ă adj. Care se referă la o doctrină sau generează o doctrină; de doctrină. // s.m. și f. Întemeietor, creator sau susținător al unei doctrine. [Cf. fr. doctrinaire].

DOCTRINÁR, -Ă I. adj. referitor la o doctrină, care generează o doctrină. II. s. m. f. 1. cel care întemeiază sau susține o doctrină. 2. adept al unor păreri preconcepute, al unor sisteme dogmatice. 3. adept al doctrinarismului. (< fr. doctrinaire)

DOCTRINÁR2 ~i m. 1) Persoană care formulează sau susține o doctrină. 2) Adept al unor păreri preconcepute, dogmatice. /<fr. doctrinaire

DOCTRINÁR1 ~ă (~i, ~e) Care ține de o doctrină; care are la bază o doctrină. /<fr. doctrinaire

doctrinar m. partizan care nu admite în politică nici dreptul divin, nici suveranitatea poporului, ci numai principiile rațiunii.

* doctrinár, -ă adj. și s. (fr. doctrinaire), Partizan al doctrineĭ: școală doctrinară. În politică, acela care nu admite nicĭ dreptu divin, nicĭ suveranitatea poporuluĭ, ci calea medie. În Francia, supt Restaurațiune, partizan al teoriilor politice de un liberalizm sistematic: Guizot a fost șefu doctrinarilor.

Intrare: doctrinar (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doctrinar doctrinarul
plural doctrinari doctrinarii
genitiv-dativ singular doctrinar doctrinarului
plural doctrinari doctrinarilor
vocativ singular
plural