7 definiții pentru dizgrațiere dizgrațiare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIZGRAȚIÉRE, dizgrațieri, s. f. Acțiunea de a dizgrația. [Pr.: -ți-e-] – V. dizgrația.

DIZGRAȚIÉRE, dizgrațieri, s. f. Acțiunea de a dizgrația. [Pr.: -ți-e-] – V. dizgrația.

dizgrațiere sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (rar) ~țiare / P: ~ți-e~ / Pl: ~ri / E: dizgrația] Retragere a favorii, a bunăvoinței.

DIZGRAȚIÉRE, dizgrațieri, s. f. Acțiunea de a dizgrația. – Pronunțat: -ți-e-.

DIZGRAȚIÉRE s.f. Acțiunea de a dizgrația și rezultatul ei; cădere în dizgrație. [< dizgrația].

dizgrațiare sf vz dizgrațiere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dizgrațiére (-ți-e-) s. f., g.-d. art. dizgrațiérii; pl. dizgrațiéri

dizgrațiére s. f. → grațiere

Intrare: dizgrațiere
dizgrațiere substantiv feminin
  • silabație: -ți-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dizgrațiere
  • dizgrațierea
plural
  • dizgrațieri
  • dizgrațierile
genitiv-dativ singular
  • dizgrațieri
  • dizgrațierii
plural
  • dizgrațieri
  • dizgrațierilor
vocativ singular
plural
dizgrațiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dizgrațiare
  • dizgrațiarea
plural
  • dizgrațieri
  • dizgrațierile
genitiv-dativ singular
  • dizgrațieri
  • dizgrațierii
plural
  • dizgrațieri
  • dizgrațierilor
vocativ singular
plural

dizgrațiere dizgrațiare

  • 1. Acțiunea de a dizgrația.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi dizgrația
    surse: DEX '09 DEX '98 DN