DIURNĂ, diurne, s. f. 1. Indemnizație plătită unui angajat pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare în altă localitate în interes de serviciu. 2. Sumă zilnică plătită unui ziler. [Pr.: di-ur-] – Din lat. diurna.

diurnă sf [At: (a. 1850) DOC. EC. 986 / P: di-ur~ / Pl: ~ne / E: lat diurna] 1 Indemnizație plătită cuiva pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare în altă localitate în interes de serviciu. 2 Sumă zilnică plătită unui zilier, unui funcționar pentru ore suplimentare sau muncă deosebită. 3 Sumă plătită deputaților pentru participarea la sesiunile parlamentare.

DIURNĂ, diurne, s. f. 1. Indemnizație plătită cuiva pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare în altă localitate în interes de serviciu. 2. Sumă zilnică plătită unui ziler. [Pr.: di-ur-] – Din lat. diurna.

DIURNĂ, diurne, s. f. Indemnizație plătită unui salariat pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de o deplasare sau o misiune specială; (în trecut) suma plătită drept salariu unui diurnist. Postul acesta, nu e așa că are un adaos de diurnă? C. PETRESCU, C. V. 92. – Pronunțat: di-ur-.

DIURNĂ s.f. Sumă acordată pe timp de o zi unei persoane care pleacă în deplasare, pentru acoperirea cheltuielilor făcute. ♦ Plata unui angajat cu ziua. [< lat. diurna].

DIURNĂ s. f. 1. indemnizație acordată pe timp de o zi unei persoane plecate în deplasare, pentru acoperirea cheltuielilor făcute. 2. plata zilnică a unui diurnist. (< lat. diurna)

DIURNĂ ~e f. Sumă de bani, plătită cuiva de către întreprinderea sau instituția unde lucrează, pentru acoperirea cheltuielilor zilnice, făcute în interes de serviciu într-o deplasare (delegație) în altă localitate. [Sil. di-ur-] /<fr. diurne, lat. diurnus

diurnă f. onorar, indemnizare pe zi.

diurnă s. f., g.-d. art. diurnei; pl. diurne

diurnă s. f., g.-d. art. diurnei; pl. diurne

diurnă s. f. (sil. di-ur-), pl. diurne