9 definiții pentru disputare
Explicative DEX
DISPUTARE, disputări, s. f. Faptul de a (se) disputa (2). – V. disputa.
DISPUTARE, disputări, s. f. Faptul de a (se) disputa (2). – V. disputa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disputare sf [At: STAMATI, D. / V: (îvr) des~ / Pl: ~tări / E: disputa] 1-2 (Înv) Dispută (1-2). 3 Concurență pentru câștigarea unui teren, teritoriu etc. 4 Contestare a unui drept sau a unei situații. 5 Desfășurare a unei competiții sportive.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPUTARE s.f. Acțiunea de a (se) disputa și rezultatul ei; dispută. [< disputa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desputare sf vz disputare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
disputare s. f., g.-d. art. disputării; pl. disputări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
disputare s. f., g.-d. art. disputării; pl. disputări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
disputare s. f., g.-d. art. disputării; pl. disputări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
DISPUTARE s. desfășurare. (~ unui meci de baraj.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISPUTARE s. desfășurare. (~ unui meci de baraj.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
disputare, disputărisubstantiv feminin
- sinonime: desfășurare dispută
etimologie:
- disputa DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.