7 definiții pentru disputare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISPUTÁRE, disputări, s. f. Faptul de a (se) disputa (2). – V. disputa.

DISPUTÁRE, disputări, s. f. Faptul de a (se) disputa (2). – V. disputa.

disputare sf [At: STAMATI, D. / V: (îvr) des~ / Pl: ~tări / E: disputa] 1-2 (Înv) Dispută (1-2). 3 Concurență pentru câștigarea unui teren, teritoriu etc. 4 Contestare a unui drept sau a unei situații. 5 Desfășurare a unei competiții sportive.

DISPUTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) disputa și rezultatul ei; dispută. [< disputa].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

disputáre s. f., g.-d. art. disputắrii; pl. disputắri

disputáre s. f., g.-d. art. disputării; pl. disputări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISPUTÁRE s. desfășurare. (~ unui meci de baraj.)

DISPUTARE s. desfășurare. (~ unui meci de baraj.)

Intrare: disputare
disputare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disputare
  • disputarea
plural
  • disputări
  • disputările
genitiv-dativ singular
  • disputări
  • disputării
plural
  • disputări
  • disputărilor
vocativ singular
plural

disputare

etimologie:

  • vezi disputa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN