5 definiții pentru dislexic (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISLÉXIC, -Ă, dislexici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de dislexie. – Din fr. dyslexique.

DISLÉXIC, -Ă, dislexici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de dislexie. – Din fr. dyslexique.

disléxic, ~ă smf, a [At: DLR ms / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dislexique] 1-2 (Persoană) care suferă de dislexie.

DISLÉXIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de dislexie. [< fr. dislexique].

DISLÉXIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de dislexie. (< fr. dyslexique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

disléxic adj. m., pl. disléxici; f. sg. disléxică, pl. disléxice

Intrare: dislexic (adj.)
dislexic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dislexic
  • dislexicul
  • dislexicu‑
  • dislexică
  • dislexica
plural
  • dislexici
  • dislexicii
  • dislexice
  • dislexicele
genitiv-dativ singular
  • dislexic
  • dislexicului
  • dislexice
  • dislexicei
plural
  • dislexici
  • dislexicilor
  • dislexice
  • dislexicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dislexic, -ă dislexic (2) dislexică

  • 1. medicină (Bolnav) de dislexie.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: