3 definiții pentru discuit

DISCUÍ, discuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra pământul (pentru mărunțirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor etc.) cu ajutorul discuitorului, al plugului cu disc1 etc. – Disc1 + suf. -ui.

discuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. discuiésc, imperf. 3 sg. discuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. discuiáscă

A DISCUÍ ~iésc tranz. (solul) A lucra mărunțind bulgării cu ajutorul plugului cu disc. [Sil. -cu-i] /disc + suf. ~ui

Intrare: discuit
discuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular discuit discuitul discui discuita
plural discuiți discuiții discuite discuitele
genitiv-dativ singular discuit discuitului discuite discuitei
plural discuiți discuiților discuite discuitelor
vocativ singular
plural