3 definiții pentru discuit
Explicative DEX
DISCUI, discuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra pământul (pentru mărunțirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor etc.) cu ajutorul discuitorului, al plugului cu disc1 etc. – Disc1 + suf. -ui.
A DISCUI ~iesc tranz. (solul) A lucra mărunțind bulgării cu ajutorul plugului cu disc. [Sil. -cu-i] /disc + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
discui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. discuiesc, imperf. 3 sg. discuia; conj. prez. 3 sg. și pl. discuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: discuit
discuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
discui, discuiescverb
- 1. A lucra pământul (pentru mărunțirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor etc.) cu ajutorul discuitorului, al plugului cu disc etc. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- Disc + -ui. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.