5 definiții pentru discernut

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCERNE, discern, vb. III. Tranz. A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere și cu precizie. – Din fr. discerner, lat. discernere.

DISCERNE vb. III. tr. A judeca, a raționa pătrunzător, a pătrunde limpede. [P.i. discern. / < fr. discerner, it., lat. discernere].

A DISCERNE discern tranz. 1) (lucruri confundabile) A identifica după anumite semne caracteristice; a distinge; a desprinde; a desluși; a deosebi. 2) (lucruri) A aprecia la justa valoare. /<fr. discerner, lat. discernere

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

discerne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. discern, 1 pl. discernem; conj. prez. 3 sg. și pl. discearnă; part. discernut

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: discernut
discernut participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discernut
  • discernutul
  • discernutu‑
  • discernu
  • discernuta
plural
  • discernuți
  • discernuții
  • discernute
  • discernutele
genitiv-dativ singular
  • discernut
  • discernutului
  • discernute
  • discernutei
plural
  • discernuți
  • discernuților
  • discernute
  • discernutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

discerne, discernverb

  • 1. A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere și cu precizie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Credeam... că pot discerne unde e meritul. CAMIL PETRESCU, T. II 309. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.