21 de definiții pentru disc (placă)

disc1 sn [At: IST. AM. 60r/18 / V: (liv) ~us / Pl: ~uri / E: fr disque, lat discus] 1 Orice obiect de formă circulară și plată. 2 (Îs) Plug cu ~ Plug cu tracțiune mecanică, având în loc de brăzdar și de comandă o parte tăietoare circulară și plată care taie și răstoarnă brazda. 3 (Spc) Semnal mobil de formă circulară care indică unui tren reducerea vitezei. 4 (Înv) Joc turcesc în care călăreții arancau, din galop, o suliță spre o țintă. 5 Suprafața aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ. 6 Organ sau structură anatomică circulară, plată. 7 (Îs) ~ intervertebral Cartilaj fibros și elastic așezat între două vertebre alăturate și servind la solidarizarea lor. 8 (Îs) Hernie de ~ Hernie a unui disc (7) intervertebral. 9 (Bot) Receptaculul sau partea terminală la compozee. 10 (Teh) Obiect plat în formă de corp de revoluție, având diverse utilizări în tehnică. 11 (Fiz; îs) ~ul lui Newton Placă circulară împărțită în șapte sectoare colorate, reproducând culorile spectrului solar și care, prin rotire rapidă, apare albă sau gri, demonstrând sinteza luminii albe. 12 (Îs) ~ de apel Dispozitiv al aparatului telefonic automat, având rolul de a forma numărul de apel spre centrala automată. 13 Placă circulară care servește la înregistrarea și la reproducerea vocii, a sunetelor etc. cu ajutorul unui aparat special. 14 Muzică înregistrată pe un disc (13). 15 (Îs) ~ de frecvență Disc (13) cu înregistrări speciale, folosit la înregistrarea și măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor. 16 Placă circulară și plată, de o anumită greutate, pe care o aruncă atleții discoboli la distanță. 17 Probă de atletism care se practică cu discul (16).

DISC1, discuri, s. n. 1. Placă circulară și plată de o anumită greutate, pe care o aruncă atleții discoboli la distanță. ♦ Probă de atletism care se practică cu acest obiect. 2. Orice obiect de formă circulară și plată. ◊ Plug cu disc = plug cu tracțiune mecanică, a cărui parte tăietoare este constituită din una sau mai multe plăci circulare și plate, care taie și răstoarnă brazda. (Fiz.) Discul lui Newton = placă circulară împărțită în șapte sectoare colorate, reproducând culorile spectrului solar și care, prin rotire rapidă, apare albă sau gri, demonstrând sinteza luminii albe. 3. Semnal mobil de formă circulară care indică unui tren reducerea vitezei. 4. Placă circulară din material plastic, care servește la înregistrarea și reproducerea vocii, a sunetelor etc. cu ajutorul unui aparat special. ◊ Disc de frecvență = disc1 (4) cu înregistrări speciale, folosit la verificarea și măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor. ♦ Muzică înregistrată pe un disc1 (4). 5. (În sintagmele) Disc intervertebral = cartilaj fibros și elastic așezat între două vertebre alăturate și contribuind la solidarizarea lor. Hernie de disc = hernie a unui disc intervertebral. – Din fr. disque, lat. discus.

DISC1, discuri, s. n. 1. Placă circulară și plată de o anumită greutate, pe care o aruncă atleții discoboli la distanță. ♦ Probă de atletism care se practică cu acest obiect. 2. Orice obiect de formă circulară și plată. ◊ Plug cu disc = plug cu tracțiune mecanică, având în loc de brăzdar și de cormană o parte tăietoare circulară și plată, care taie și răstoarnă brazda. (Fiz.) Discul lui Newton = placă circulară împărțită în șapte sectoare colorate, reproducând culorile spectrului solar și care, prin rotire rapidă, apare albă sau gri, demonstrând sinteza luminii albe. 3. Semnal mobil de formă circulară care indică unui tren reducerea vitezei. 4. Placă circulară care servește la înregistrarea și reproducerea vocii, a sunetelor etc. cu ajutorul unui aparat special. Disc de frecvență = disc1 (4) cu înregistrări speciale, folosit la verificarea și măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor. ♦ Muzică înregistrată pe un disc1 (4). 5. (În sintagmele) Disc intervertebral = cartilaj fibros și elastic așezat între două vertebre alăturate și servind la solidarizarea lor. Hernie de disc = hernie a unui disc intervertebral. – Din fr. disque, lat. discus.

DISC, discuri, s. n. 1. Placă rotundă (în antichitate de piatră sau de metal, astăzi mai ales de lemn, încercuită cu fier și avînd o anumită greutate) pe care atleții o aruncă în exercițiile și probele sportive de aruncare la distanță. ◊ Fig. Discul de foc al lunii se înălță curat pe zarea răsăritului. CAMILAR, TEM. 203. Soarele... ajuns în răscrucile cerurilor, își cumpănea, parcă, neclintit, pe albastrul șters al adîncurilor, discul său alb de lumină topită. HOGAȘ, M. N. 172. Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc, stăpînitor de ape. EMINESCU, O. I 154. 2. Orice obiect de formă rotundă și plată. În fabrica de parafină mîna îngheață pe sloiul discurilor de fier. C. PETRESCU, A. 464. ◊ Plug cu disc = plug, de obicei cu tracțiune mecanică, a cărui parte tăietoare, rotundă și plată, taie și răstoarnă brazda ca și cormana și brăzdarul. (Fiz.) Discul lui Newton = placă circulară împărțită în șapte sectoare colorate reproducînd culorile spectrului solar și care, învîrtită repede, pare albă. ♦ Placă de patefon. Am ascultat muzică pe discuri. ♦ Placă rotundă de metal pe care se strîng banii (se face chetă) în biserică; talger. Să mergem... zise preotul, socotindu-se: Oare cît s-o fi strîns la disc ? CAMILAR, N. II 11. 3. (Med.; în expr.) Disc intervertebral = țesut fibros așezat între două vertebre, în formă de disc (1) și cu un nucleu bulbos. Hernie de disc = hernia discului intervertebral.

disc (placă, taler) s. n., pl. díscuri

DISC s. 1. cerc, roată. (Un ~ din lemn.) 2. (MUZ.) placă. (Un ~ cu vocea Mariei Tănase.) 3. v. taler. 4. (înv.) taier. (~ul soarelui.) 5. (BIOL.) disc embrionar = bănuț, (prin Mold.) ban. (~ este o formație a embrionului.)

DISC s.n. 1. Obiect rotund și plat care se folosește în proba atletică de aruncare la distanță. ♦ Obiect rotund și plat. ♦ Placă de patefon. 2. Suprafața aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ. 3. Organ sau structură anatomică circulară, plată. ◊ Disc intervertebral = țesut fibros așezat între două vertebre, având forma de disc cu un nucleu bulbos; hernie de disc = hernia discului intervertebral. 4. Receptaculul sau partea terminală la compozee. [Cf. fr. disque, it. disco < lat. discus, gr. diskos].

DISC s. n. 1. obiect plat cu contur circular. ◊ obiect rotund și plat în proba atletică de aruncare la distanță; proba însăși. 2. placă circulară de material plastic pe care sunt gravate înregistrări sonore. ◊ (inform.) suport circular magnetic pentru stocarea informației. ♦ ~ de frecvență = disc cu înregistrări speciale pentru verificarea și măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor. 3. muzică înregistrată pe disc (2). 4. suprafața aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ. 5. organ sau structură anatomică circulară, plată. ♦ ~ embrionar (sau germinativ) = formație a embrionului în stadiul de blastulă la rechini, pești osoși, reptile și păsări; bănuț; ~ intervertebral = țesut fibros între două vertebre, ca un disc cu un nucleu bulbos; hernie de ~ = hernia discului intervertebral. 6. receptaculul sau partea terminală la compozee. (< fr. disque, lat. discus)

disc (díscuri), s. n. – Placă circulară și plată. – Var. (înv.) discos. Mr. discu. Gr. δίσϰος, în parte prin intermediul sl. disk(o)ŭ (Murnu 18), și modern din fr. disque.Der. discobol, s. m., din fr.

DISC1 ~uri n. 1) Obiect rotund și plat. ◊ ~de plug piesă care înlocuiește brăzdarul la plug. ~ul lui Newton placă circulară împărțită în șapte sectoare ce reproduc culorile spectrului solar și care, prin rotație rapidă, pare albă, demonstrând sinteza luminii albe. ~ de apel dispozitiv al aparatului telefonic automat, având rolul de a forma numărul de apel spre centrala automată. 2) Placă circulară și plată, de o anumită greutate, folosită de atleți pentru aruncări la distanță. 3) Probă sportivă care se practică cu acest obiect. 4) Piesă de masă plastică sau de ebonită pe care sunt imprimate vibrații ale vocii sau ale instrumentelor muzicale, pentru a fi reproduse; placă. 5) Semnal mobil, de formă circulară, care indică reducerea vitezei pe căile ferate. 6): ~ intervertebral cartilaj fibros situat între două vertebre. /<fr. disque, lat. discus

disc n. 1. bucată de metal, lată și rotundă, cu care atleții se exersau svârlindó; 2. suprafață rotundă și lată: luna plină 'nalță discul ei pe munte BOL.; 3. placă mobilă cu două fețe spre a arăta, dacă calea ferată e liberă sau nu.

* disc n., pl. urĭ (vgr. dískos, d. díko, arunc; lat. discus. V. doască). 1) La vechiĭ Grecĭ și Romanĭ, o bucată de metal lenticulară cu care se exercitaŭ atlețiĭ aruncînd-o. 2) O placă mobilă rătundă orĭ nu care arată pe căile ferate dacă calea e liberă orĭ nu. 3) (ngr. diskos, vsl. diskŭ). În biserică, tablă mică rătundă orĭ nu cu care în România, cîntîrețiĭ maĭ adunaŭ contribuțiunile credincĭoșilor pînă la anu 1906, cînd s’a desființat acest obiceĭ. A fi îngropat cu discu (saŭ cu talgeru), a fi îngropat cu contribuțiunea publică (cu cheta) în loc să fi avut comîndu tăŭ. V. străgălie, șaĭbă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DISC s. 1. cerc, roată. (Un ~ din lemn.) 2. (MUZ.) placă. (Un ~ cu vocea Mariei Tănase.) 3. platou, taler, talger, tas, (înv. și reg.) scáfă, (reg.) táier. (~ al unei balanțe.) 4. (înv.) táier (~ soarelui.) 5. (BIOL.) disc embrionar = bănuț, (prin Mold.) ban. (~ este o formație a embrionului.)

disc-lécție s.n. Disc care conține o lecție ◊ „Mapele celor trei discuri-lecții vor fi însoțite de ilustrații, explicații și note.” I.B. 14 XI 62 p. 1 (din disc + lecție)

disc-medalión s.n. Disc reprezentativ pentru un cântăreț ◊ „Acum se pregătește un disc-medalion ce va înregistra piesele sale de succes.” Săpt. 14 XI 69 p. 3. ◊ „Pe A.M. nu l-am găsit încă pe un disc-medalion (pe care îl vom avea, totuși, în acest an)” Săpt. 21 IV 72 p. 13 (din disc + medalion)

disc-recitál s.n. Disc care conține un recital ◊ „O îndrăgostită de folclorul oltenesc, cântăreața I.P., a imprimat recent, la «Electrecord» al treilea disc-recital, intrat zilele trecute în magazine.” I.B. 28 I 74 p. 2. ◊ „Un nou disc-recital de arii din opere îmbogățește seria celor apărute anterior și dedicate vârfurilor scenei lirice românești.” I.B. 27 III 78 p. 5 (din disc + recital)

DISC DE ATERIZARE / ȚINTĂ, placă circulară plată, de regulă electronică, dotată cu senzori care marchează rezultatul în centimetri față de performanța 0,00 m atinsă de un parașutist în proba de precizia aterizării. Discul care marchează performanța 0,00 m (centrul punctului fix) are diametrul de 3 cm.

disc (‹ gr. δίσϰος [ diskos]; it. disco; fr. disque; engl. record; germ. Schallplatte), unul dintre mijloacele de comunicare în masă, instrument de conservare și reproducere a fenomenului sonor, cu o largă aplicare îndeosebi în domeniul muzicii. În 1877 francezul Charles Cros și americanul Thomas Alva Edison propun aproape simultan imprimarea sunetului prin mijlocirea inciziilor pe un cilindru (v. fonograf). Cilindrul de ceară al lui Edison a fost treptat înlocuit de d. care, inventat de Emil Berliner în 1887, oferea posibilitatea editării unui număr nelimitat de copii după înregistrarea* primară, gravată pe așa-numita „matriță”. Pentru înregistrările pe d. timp de patru decenii a fost folosit un procedeu artizanal, constând în incizia unor șanțuri de adâncimi variabile, obținute datorită transformării vibrațiilor aerului prin mijloace mecanice. Este perioada înregistrărilor mecanice sau acustice. Din 1925, o dată cu folosirea microfoanelor* pentru transmiterea semnalului sonor, începe perioada înregistrărilor electrice. După 1945, două invenții revoluționează tehnologia d.: banda de magnetofon* permite realizarea unor înregistrări primare de o calitate superioară, iar utilizarea policrorurii de vinil (PVC) fabricarea de d. cu șanțuri foarte mici (fr. microsillon), de lungă durată și cu o înaltă calitate a redării spectrului de timbruri* și întensități*; reducerea vitezei de rotire a d. de la 78 de ture pe minut la 45 sau 33 1/2 a contribuit de asemenea la creșterea duratei unei fețe de d. de la 4 la ca. 30 minute. Este perioada „d. de lungă durată” (engl. L.P. = long playing). Aplicarea industrială a înregistrărilor stereofonice [v. stereofonie (1)] aduce îmbogățiri considerabile în direcția situării spațiale a surselor sonore, efectul de „perspectivă” contribuind la crearea unei audiții cât mai apropiată de cea directă, din sala de concert*. De o mult mai mică dimensiune, discul compact (CD) apărut în anii ’80 ai sec. 20 are o foarte mare capacitate de stocare a informației sonore (’80 maximum), fidelitate și durabilitate superioare celor ale d. analog. În România, primele înregistrări datează din primul deceniu al sec. 20. Marile case internaționale de d. își creează filiale românești în perioada 1920-1930. În 1933 este înființată casa românească „Electrecord”.

DISC1 (‹ fr., lat.) s. n. 1. Obiect plat cu contur circular (ex. d. cu carne, d. de frână, d. divizor etc.). ◊ D. de apel = dispozitiv al aparatului telefonic automat, având rolul de a forma numărul de apel spre central automată. ◊ D. stroboscopic = rondela circulară cu sectoare albe și negre, utilizată pentru verificarea turațiilor și a frecvenței unui element în rotație. ◊ Discul lui Newton = d. împărțit în mai multe sectoare, pe care sunt reproduse culorile spectrului solar; prin rotire rapidă, discul apare alb (sau gri), demonstrându-se astfel sinteza luminii albe din componente de diverse culori. 2. Semnal mobil (de formă circulară) folosit la căile ferate pentru a indica reducerea vitezei în stații sau acolo unde calea ferată este slabă. 3. (SPORT) Placă circulară din lemn sau alt material, de forma unei lentile biconvexe, cu care se efectuează aruncări la distanță; are 2 km pentru bărbați și 1 kg pentru femei. ♦ Probă de aruncare în atletism, care constă în aruncarea discului (3). 4. Placă circulară din material plastic, cu diametrul de 30, 25 sau 17 cm și cu turația de 78, 45, 331/3 sau 162/3 rot/min., care servește la înregistrarea și la reproducerea sonoră a muzicii, a pieselor de teatru, a lecțiilor, a conferințelor etc. ◊ D. compact v. compact disc.D. de aur, distincție inițiată în 1958 de R.I.A.A. (Record Industry Association of America) pentru a marca vânzările discografice deosebite (peste 1 mil. de discuri „single” sau peste 500.000 de discuri „LP” / „Long Play” vândute dintr-un singur titlu; în Franța și Marea Britanie d. de a. se acordă pentru 500.000 discuri „single” și peste 100.000 „LP”). Ulterior, au apărut „d. de argint” și „d. de platină” (în S.U.A. d. de platină se acordă pentru 2 mil. de discuri „single” și 1 mil. discuri „LP”). ◊ (INFORM.) Pachet de discuri = un număr de 6 sau 11 discuri coaxiale pe care se înmagazinează informație. ◊ Unitate de discuri = periferic de intrare și ieșire de date memorate pe discuri magnetice. ◊ D. flexibil = dispozitiv pe care se scrie sau de pe care se citește informația, constând dintr-o placă circulară din material plastic, acoperită cu un material ușor magnetizabil; dischetă. ◊ D. magnetic = dispozitiv de memorare a datelor, constând dintr-un d. metalic, acoperit pe ambele fețe cu material magnetic, datele memorate fiind aranjate sub formă liniară pe piste concentrice. ◊ D. fix (d. dur) = d. magnetic fixat în microcalculator, având o mare mare capacitate de memorare și o viteză de lucru relativ mare decât a dischetelor, dar mult mai mică decât a memoriei centrale; d. Winchester. 5. (BIOL.) D. embrionar = formație a embrionului în stadiu de blastulă la rechini, pești osoși, reptile și la păsări; bănuț (2). 6. (ANAT.) D. intervertebral = cartilaj fibroelastic interpus între corpurile a două vertebrate alăturate și contribuind la solidarizarea lor.

Intrare: disc (placă)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disc discul
plural discuri discurile
genitiv-dativ singular disc discului
plural discuri discurilor
vocativ singular
plural

disc (placă)

  • 1. Placă circulară și plată de o anumită greutate, pe care o aruncă atleții discoboli la distanță; are 2 kg pentru bărbați și 1 kg pentru femei.
    surse: DEX '09 DLRLC DN DE
    • 1.1. Probă de atletism care se practică cu acest obiect.
      surse: DEX '09 MDN '00 DE
  • 2. Orice obiect de formă circulară și plată.
    surse: DEX '09 DLRLC DN DE un exemplu
    exemple
    • În fabrica de parafină mîna îngheață pe sloiul discurilor de fier. C. PETRESCU, A. 464.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Plug cu disc = plug cu tracțiune mecanică, a cărui parte tăietoare este constituită din una sau mai multe plăci circulare și plate, care taie și răstoarnă brazda.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.2. fizică Discul lui Newton = placă circulară împărțită în șapte sectoare colorate, reproducând culorile spectrului solar și care, prin rotire rapidă, apare albă sau gri, demonstrând sinteza luminii albe.
      surse: DEX '09 DLRLC DE
    • 2.3. Disc de apel = dispozitiv al aparatului telefonic automat, având rolul de a forma numărul de apel spre centrala automată.
      surse: NODEX DE
    • 2.4. Disc stroboscopic = rondela circulară cu sectoare albe și negre, utilizată pentru verificarea turațiilor și a frecvenței unui element în rotație.
      surse: DE
  • 3. Semnal mobil de formă circulară care indică unui tren reducerea vitezei.
    surse: DEX '09 NODEX DE
  • 4. Placă circulară din material plastic (cu diametrul de 30, 25 sau 17 cm și cu turația de 78, 45, 331/3 sau 162/3 rot/min.), care servește la înregistrarea și reproducerea vocii, a sunetelor etc. cu ajutorul unui aparat special.
    surse: DEX '09 DLRLC DN DE un exemplu
    exemple
    • Am ascultat muzică pe discuri.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Disc de frecvență = disc cu înregistrări speciale, folosit la verificarea și măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor.
      surse: DEX '09
    • 4.2. Muzică înregistrată pe un disc.
      surse: DEX '09
    • 4.3. Disc de aur, distincție inițiată în 1958 de R.I.A.A. (Record Industry Association of America) pentru a marca vânzările discografice deosebite (peste 1 milion de discuri „single” sau peste 500.000 de discuri „LP” / „Long Play” vândute dintr-un singur titlu; în Franța și Marea Britanie discul de aur se acordă pentru 500.000 discuri „single” și peste 100.000 „LP”). Ulterior, au apărut „discuri de argint” și „discuri de platină” (în S.U.A. discul de platină se acordă pentru 2 milioane de discuri „single” și 1 milion discuri „LP”).
      surse: DE
    • 4.4. informatică Suport circular magnetic pentru stocarea informației.
      surse: MDN '00
      • 4.4.1. Pachet de discuri = un număr de 6 sau 11 discuri coaxiale pe care se înmagazinează informație.
        surse: DE
      • 4.4.2. Unitate de discuri = periferic de intrare și ieșire de date memorate pe discuri magnetice.
        surse: DE
      • 4.4.3. Disc flexibil = dispozitiv pe care se scrie sau de pe care se citește informația, constând dintr-o placă circulară din material plastic, acoperită cu un material ușor magnetizabil.
        surse: DE sinonime: dischetă
      • 4.4.4. Disc magnetic = dispozitiv de memorare a datelor, constând dintr-un disc metalic, acoperit pe ambele fețe cu material magnetic, datele memorate fiind aranjate sub formă liniară pe piste concentrice.
        surse: DE
      • 4.4.5. Disc fix (disc dur) = disc magnetic fixat în microcalculator, având o mare capacitate de memorare și o viteză de lucru relativ mare decât a dischetelor, dar mult mai mică decât a memoriei centrale; disc Winchester.
        surse: DE
  • 5. figurat Suprafața aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ.
    surse: DN 3 exemple
    exemple
    • Discul de foc al lunii se înălță curat pe zarea răsăritului. CAMILAR, TEM. 203.
      surse: DLRLC
    • Soarele... ajuns în răscrucile cerurilor, își cumpănea, parcă, neclintit, pe albastrul șters al adîncurilor, discul său alb de lumină topită. HOGAȘ, M. N. 172.
      surse: DLRLC
    • Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc, stăpînitor de ape. EMINESCU, O. I 154.
      surse: DLRLC
  • 6. Organ sau structură anatomică circulară, plată.
    surse: DN
    • 6.1. (în) sintagmă Disc intervertebral = cartilaj fibros și elastic așezat între două vertebre alăturate și contribuind la solidarizarea lor.
      surse: DEX '09 DLRLC DN DE
    • 6.2. (în) sintagmă Hernie de disc = hernie a unui disc intervertebral.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 6.3. Disc embrionar (sau germinativ) = formație a embrionului în stadiul de blastulă la rechini, pești osoși, reptile și păsări.
      surse: MDN '00 DE
  • 7. Receptaculul sau partea terminală la compozee.
    surse: DN

etimologie: