opțiuni
  • info

4 definiții pentru direcționare

Explicative DEX

DIRECȚIONARE, direcționări, s. f. Acțiunea de a direcționa. [Pr.: -ți-o-] – V. direcționa.

DIRECȚIONARE, direcționări, s. f. Acțiunea de a direcționa. [Pr.: -ți-o-] – V. direcționa.

direcționare sf [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 110, 33/2 / Pl: ~nări / E: direcționa] Conducere și orientare a unei activități Si: directivare. modificată

direcționare s. f. Stabilirea unei direcții, a unei orientări ◊ „În direcționarea repertoriului.” R.l. 5 X 67 p. 2 (din direcționa)

Ortografice DOOM

direcționare s. f., g.-d. art. direcționării; pl. direcționări

Intrare: direcționare
direcționare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • direcționare
  • direcționarea
plural
  • direcționări
  • direcționările
genitiv-dativ singular
  • direcționări
  • direcționării
plural
  • direcționări
  • direcționărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

direcționare, direcționărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a direcționa. DEX '09 DEX '98 DCR2
    • format_quote În direcționarea repertoriului. R.l. 5 X 67 p. 2. DCR2
etimologie:
  • vezi direcționa DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „direcționare” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1