opțiuni
  • info

10 definiții pentru direcțional

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIRECȚIONAL, -Ă, direcționali, -e, adj. Care arată direcția; care emite într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. directionnel.

DIRECȚIONAL, -Ă, direcționali, -e, adj. Care arată direcția; care emite într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. directionnel.

direcțional, ~ă [At: BACALBAȘA, S. A. 136 / Pl: ~i, ~e / E: fr directionnel] 1 sm (Mii; înv) Soldat din extremitatea flancului. 2 a Referitor la o anumită direcție (1) Si: directiv (3). 3 a (D. antene) Care emite într-o singură direcție Si: directiv (4). 4 a (Spc; d. galerii de mină) Care este săpat în lungul direcției straturilor.

DIRECȚIONAL, -Ă adj. Care arată direcția. ♦ (Despre antene) Care emite într-o singură direcție. [Pron. -ți-o. / cf. fr. directionnel].

DIRECȚIONAL, -Ă adj. care orientează, care arată direcția. ◊ (despre radio) care emite pe un fascicul puțin divergent; directiv. ♦ antenă ~ă = antenă de emisie sau recepție dotată cu directivitate. (< fr. directionnel)

DIRECȚIONAL ~ă (~i, ~e) Care ține de o anumită direcție; propriu unei direcții. [Sil. -ți-o-] /<fr. directionnel

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

direcțional (desp. -ți-o-) adj. m., pl. direcționali; f. direcțională, pl. direcționale

direcțional (-ți-o-) adj. m., pl. direcționali; f. direcțională, pl. direcționale

direcțional adj. m. (sil. -ți-o-), pl. direcționali; f. sg. direcțională, pl. direcționale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DIRECȚIONAL adj. (FIZ.) directiv. (Raze ~.)

DIRECȚIONAL adj. (FIZ.) directiv. (Raze ~.)

Intrare: direcțional
direcțional adjectiv
  • silabație: -ți-o-nal info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • direcțional
  • direcționalul
  • direcționalu‑
  • direcțională
  • direcționala
plural
  • direcționali
  • direcționalii
  • direcționale
  • direcționalele
genitiv-dativ singular
  • direcțional
  • direcționalului
  • direcționale
  • direcționalei
plural
  • direcționali
  • direcționalilor
  • direcționale
  • direcționalelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

direcțional, direcționalăadjectiv

  • 1. Care arată direcția; care emite într-o singură direcție. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: directiv
    • 1.1. (Despre radio) Care emite pe un fascicul puțin divergent. MDN '00
    • 1.2. Antenă direcțională = antenă de emisie sau recepție dotată cu directivitate. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.