5 definiții pentru diplomatic (ref. diplomă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIPLOMÁTIC1, -Ă, diplomatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină auxiliară a istoriei care cercetează diplomele și documentele oficiale vechi și le stabilește autenticitatea. 2. Adj. (Rar) Care aparține diplomelor și documentelor oficiale vechi, privitor la aceste diplome și documente. – Din fr. diplomatique, lat. diplomaticus.

DIPLOMÁTIC1, -Ă, diplomatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină auxiliară a istoriei care cercetează diplomele și documentele oficiale vechi și le stabilește autenticitatea. 2. Adj. (Rar) Care aparține diplomelor și documentelor oficiale vechi, privitor la aceste diplome și documente. – Din fr. diplomatique, lat. diplomaticus.

diplomátic2, ~ă [At: TEODOROVICI, I, 28/16 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diplomatique, lat diplomciticus] 1 sf Disciplină auxiliară a istoriei care cercetează diplomele (1) și documentele oficiale vechi și le stabilește autenticitatea. 2-3 a Care aparține diplomelor (1) și documentelor oficiale vechi. 4-5 a Referitor la diplomele (1) și la documentele oficiale vechi. 6 a (Îvr) Care a obținut o diplomă (3).

DIPLOMÁTIC2, -Ă, diplomatici,-e, adj. (Învechit, mai ales despre limbă, stil) Caracteristic diplomelor și documentelor, în stilul sobru, în limba specifică diplomelor și documentelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diplomátic (di-plo-) adj. m., pl. diplomátici; f. diplomátică, pl. diplomátice

diplomátic (referitor la diplome, la diplomație) adj. m. (sil. -plo-), pl. diplomátici; f. sg. diplomátică, pl. diplomátice

Intrare: diplomatic (ref. diplomă)
diplomatic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: di-plo- info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diplomatic
  • diplomaticul
  • diplomaticu‑
  • diplomatică
  • diplomatica
plural
  • diplomatici
  • diplomaticii
  • diplomatice
  • diplomaticele
genitiv-dativ singular
  • diplomatic
  • diplomaticului
  • diplomatice
  • diplomaticei
plural
  • diplomatici
  • diplomaticilor
  • diplomatice
  • diplomaticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diplomatic (ref. diplomă)

  • 1. rar Care aparține diplomelor și documentelor oficiale vechi, privitor la aceste diplome și documente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: