opțiuni
  • info
9 definiții pentru dințură

Explicative DEX

DINȚURĂ, dințuri, s. f. Plantă erbacee cu flori roșii sau albe dispuse în spice, care crește prin semănături sau ierburi (Odontites rubra). – Dinte + suf. -ură.

DINȚURĂ, dințuri, s. f. Plantă erbacee cu flori roșii sau albe dispuse în spice, care crește prin semănături sau ierburi (Odontites rubra). – Dinte + suf. -ură.

dințură sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: dinte + -ură] Planta erbacee cu flori roșii sau albe dispuse în spice, care crește prin semănături sau ierburi (Odontites rubra).

DINȚURĂ – INȚURĂ 1.

dințură f. sau iarba dintelui, plantă al cării caliciu are dinți ascuțiți (Odontoides rubra).

dințúră V. ghințură.

dunțură sf vz dințură

ghințúră, dințúră și ințúră f., pl. ĭ (rut. gindzura, bg. sîrb. lincura, d. germ. enzian, it. genziana, d. lat. gentiana). Pop. Gențiană. – La Acad. și Cdr. ghínțură, la Pascu (R. C. 1938, 118) -úră.

Ortografice DOOM

dințură s. f., pl. dințuri

ghințură s. f., g.-d. art. ghințurei; pl. ghințure

Intrare: dințură
dințură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dințură
  • dințura
plural
  • dințuri
  • dințurile
genitiv-dativ singular
  • dințuri
  • dințurii
plural
  • dințuri
  • dințurilor
vocativ singular —
plural —
dunțură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dințură, dințurisubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee cu flori roșii sau albe dispuse în spice, care crește prin semănături sau ierburi (Odontites rubra). DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Dinte + -ură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.