12 definiții pentru dineu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DINÉU, dineuri, s. n. Masă de seară (de gală). [Pl. și: dinee] – Din fr. dîner.

dinéu sn [At: TDRG / Pl: ~ri, ~ee / E: fr dîner] 1 Masă de seară (în special de gală). 2 (Îs) ~ oficial Dineu (1) oferit în cinstea unor personalități (politice), șefi de stat etc. 3 (Spc) Banchet oferit seara.

DINÉU, dineuri, s. n. Masă de seară (în special de gală). [Pl. și: dinée] – Din fr. dîner.

DINÉU, dineuri, s. n. (Franțuzism) Masa de seară, cină; masă de gală oferită seara. Lasă-i de capul lor. Ăsta-i hazul dineului la măsuțe separate. CAMIL PETRESCU, T. I 455.

DINÉU s.n. Masă festivă de seară, cină; (spec.) banchet oferit seara. [< fr. diner].

DINÉU s. n. masă festivă de seară, cină; (spec.) banchet oferit seara. (< fr. dîner)

DINÉU ~ri n. 1) Masă de seară; cină. 2) Masă de gală oferită seara. [Sil. di-neu] /<fr. diner

dineu n. 1. mâncare între 5 și 7 ore seara; 2. ospăț mare dat la acea oră (= fr. dîner).

* dinéŭ n., pl. urĭ (fr. diner și dîné, prînz și cină, d. dîner [de unde și engl. to dine], var. din déjeuner, a prînzi, d. lat. dis-jejunare; it. desinare. V. dejun, ajun). Barb. Cină, ospăț de seară saŭ de noapte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dinéu s. n., art. dinéul; pl. dinéuri

dinéu s. n., art. dinéul; pl. dinéuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dinéu (-úri), s. n. – Cină, masă de seară. Fr. diner.

Intrare: dineu
dineu1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dineu
  • dineul
  • dineu‑
plural
  • dineuri
  • dineurile
genitiv-dativ singular
  • dineu
  • dineului
plural
  • dineuri
  • dineurilor
vocativ singular
plural
dineu2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dineu
  • dineul
  • dineu‑
plural
  • dinee
  • dineele
genitiv-dativ singular
  • dineu
  • dineului
plural
  • dinee
  • dineelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dineu

  • 1. Masă de seară (de gală).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: cină attach_file un exemplu
    exemple
    • Lasă-i de capul lor. Ăsta-i hazul dineului la măsuțe separate. CAMIL PETRESCU, T. I 455.
      surse: DLRLC

etimologie: