4 definiții pentru dimon
Explicative DEX
DIMON sm. 1 Demon, diavol, drac: piei, dimone, ucigă-te-ar crucea! (DLVR.) ¶ 2 Ⓕ Om afurisit, îndracit: ~ul de dascăl are de gînd să ne omoare (ISP.) ¶ 3 Ⓕ Copil răutăcios, drac de copil: ~ii de copii nu-i-au dat nici acolo pas (SAD.) [ngr.].
DIMON, dimoni, s. m. (Popular) 1. Drac. V. demon. Scaraoschi atunci intră și el fără vorbă și se înghesuiește peste ceilalți dimoni, căci n-are încotro. CREANGĂ, P. 304. 2. Copil neastîmpărat, ștrengar. Dar unde rămăsesem cu vorba?... Ha! la nepotu-meu, la Gogu... Bată-l norocu, dimon! ALECSANDRI, T. I 384.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dimon m. 1. demon, diavol: Scararaoschi atunci se înghesuiește peste ceilalți dimoni CR.; 2. om afurisit: dimonul de dascăl are de gând să ne omoare ISP.; 3. fig. copil rău: ce cauți aci, dimone? AL. [Gr. mod. (v. diavol)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dímon m. (ngr. démonas; vsl. demonŭ). Vechĭ. Demon. Azĭ. Fam. Copil poznaș: măĭ dimone!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
dimon, dimonisubstantiv masculin
- 1. Drac. DLRLCsinonime: drac
- Scaraoschi atunci intră și el fără vorbă și se înghesuiește peste ceilalți dimoni, căci n-are încotro. CREANGĂ, P. 304. DLRLC
-
- 2. Copil neastâmpărat. DLRLCsinonime: ștrengar
- Dar unde rămăsesem cu vorba?... Ha! la nepotu-meu, la Gogu... Bată-l norocu, dimon! ALECSANDRI, T. I 384. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.