DIMON, dimoni, s. m. (Popular) 1. Drac. V. demon. Scaraoschi atunci intră și el fără vorbă și se înghesuiește peste ceilalți dimoni, căci n-are încotro. CREANGĂ, P. 304. 2. Copil neastîmpărat, ștrengar. Dar unde rămăsesem cu vorba?... Ha! la nepotu-meu, la Gogu... Bată-l norocu, dimon! ALECSANDRI, T. I 384.