5 definiții pentru difractare
Explicative DEX
DIFRACTA, pers. 3 difractă, vb. I. Refl. și tranz. A suferi sau a produce o difracție. – Din fr. diffracter.
DIFRACTA vb. I. tr., refl. A (se) produce un fenomen de difracție. [P.i. 3 -tă. / < fr. diffracter].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DIFRACTA ~ez tranz. (raze de lumină, fascicule de radiație, unde acustice) A face să se difracte. /<fr. diffracter
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DIFRACTA pers. 3 se difractă intranz. (despre raze de lumină, fascicule de radiație, unde sonore) A suferi o difracție. /<fr. diffracter
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
difracta vb. (sil. -frac-), ind. prez. 3 sg. difractă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: difractare
difractare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
difractaverb
- 1. A suferi sau a produce o difracție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Fasciculul de lumină care trece printr-o deschidere îngustă se difractă și formează o serie de imagini nete. DLRLC
-
etimologie:
- diffracter DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.