opțiuni
  • info

6 definiții pentru difractare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIFRACTA, pers. 3 difractă, vb. I. Refl. și tranz. A suferi sau a produce o difracție. – Din fr. diffracter.

DIFRACTA vb. I. tr., refl. A (se) produce un fenomen de difracție. [P.i. 3 -tă. / < fr. diffracter].

A DIFRACTA ~ez tranz. (raze de lumină, fascicule de radiație, unde acustice) A face să se difracte. /<fr. diffracter

A SE DIFRACTA pers. 3 se difractă intranz. (despre raze de lumină, fascicule de radiație, unde sonore) A suferi o difracție. /<fr. diffracter

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!difracta (a se ~) (desp. di-frac-) vb. refl., ind. prez. 3 se difractă, imperf. 3 pl. se difractau; conj. prez. 3 să se difracte; ger. difractându-se

difracta vb. (sil. -frac-), ind. prez. 3 sg. difractă

Intrare: difractare
difractare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • difractare
  • difractarea
plural
  • difractări
  • difractările
genitiv-dativ singular
  • difractări
  • difractării
plural
  • difractări
  • difractărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

difractaverb

  • 1. A suferi sau a produce o difracție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Fasciculul de lumină care trece printr-o deschidere îngustă se difractă și formează o serie de imagini nete. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.