9 definiții pentru diferențial (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIFERENȚIÁL, -Ă, diferențiali, -e, adj., s. n., s. f. I. Adj. Care face să se deosebească; care diferențiază. ◊ Tarif diferențial = tarif care face diferența de preț. ♦ (Mat.) Referitor la diferențe care tind către zero, care operează cu diferențe extrem de mici. ◊ Ecuație diferențială = ecuație care conține funcțiile căutate, derivatele lor și variabilele independente. Calcul diferențial = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor și al diferențialelor (II 2). Geometrie diferențială = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice cu metodele analizei matematice. II. 1. S. n. Complex de roți dințate care, angrenându-se, permit ca două roți care au o axă comună și care nu sunt solidarizate să se învârtească cu viteze diferite. 2. S. f. (Mat.) Produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente; suma produselor dintre derivatele parțiale ale unei funcții și creșterile variabilelor ei independente. [Pr.: -ți-al] – Din fr. différentiel.

diferențiál, ~ă [At: HELIADE, PARALELISM, I, 66 / P: ~ți-al / Pl: ~i, ~e, (13) ~uri / E: fr différentiel] 1 a Care face să se deosebească. 2 a Care se bazează pe deosebiri. 3 a Care diferențiază (1). 4 a Care constituie o deosebire. 5 a (Îs) Tarif ~ Taxă de transport care se reduce proporțional cu creșterea distanței și a greutății mărfii. 6 a (Mat) Care comportă diferențe sau operează cu diferențe extrem de mici din punct de vedere numeric. 7 a (Îs) Calcul ~ Capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor al proprietăților și al aplicațiilor acestora. 8-9 sf, a (Șîs ecuație ~ă) (Ecuație) care conține funcțiile căutate, derivatele lor și variabilele independente. 10 a (Îs) Geometrie ~ă Ramură a geometriei care studiază figurile geometrice cu metodele analizei matematice. 11 sf (Mat) Produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilelor ei independente. 12 sf (Mat) Suma produselor dintre derivatele parțiale ale unei funcții și creșterile variabilelor ei independente. 13 sn Angrenaj de roți dințate al unui vehicul, care permite ca două roți așezate pe același ax să se poată învârti cu viteze deosebite.

DIFERENȚIÁL, -Ă, diferențiali, -e, adj., subst. I. Adj. Care face să se deosebească; care diferențiază. ◊ Tarif diferențial = tarif care face diferențe de preț. ♦ (Mat.) Referitor la diferențe care tind către zero, care operează cu diferențe extrem de mici. ◊ Ecuație diferențială = ecuație care conține funcțiile căutate, derivatele lor și variabilele independente. Calcul diferențial = capitol al analizei matematice care are ea obiect studiul derivatelor și al diferențialelor (II 2). Geometrie diferențială = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice cu metodele analizei matematice. II. 1. S. n. Complex de roți dințate care, angrenându-se, permit ca două roți care au o axă comună și care nu sunt solidarizate să se învârtească cu viteze diferite. 2. S. f. (Mat.) Produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente; suma produselor dintre derivatele parțiale ale unei funcții și creșterile variabilelor ei independente. [Pr.: -ți-al] – Din fr. différentiel.

DIFERENȚIÁL1, diferențiale, s. n. Complex de roți dințate care, angrenîndu-se, permit ca două roți care au o axă comună și care nu sînt solidarizate să se învîrtească cu viteze diferite; se întrebuințează mai cu seamă la autovehicule. – Pronunțat: -ți-al.

DIFERENȚIÁL s.n. Angrenaj de roți dințate al unui vehicul, care permite ca două roți așezate pe același ax să se poată învârti cu viteze deosebite. [Pron. -ți-al, pl. -le, -luri. / < fr. différentiel].

DIFERENȚIÁL, -Ă I. adj. 1. care diferențiază. 2. care comportă, lucrează cu diferențe. ◊ (mat.) referitor la diferențe care tind către zero. ♦ ecuație ~ă (și s. f.) = ecuație care conține o variabilă, funcția recunoscută și derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor și al diferențialelor; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferențial. II. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente. III. s. n. angrenaj constituit din două roți dințate planetare așezate pe același ax și din două roți satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roți turații diferite la viraje, iar la mașini de lucru pentru a varia în mod deosebit turația. (< fr. différentiel)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diferențiál2 (mecanism) (-ți-al) s. n., pl. diferențiále

diferențiál s. n. (sil. -ți-al), pl. diferențiále


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

diferențial, diferențiale s. n. șezut, fese.

Intrare: diferențial (s.n.)
diferențial2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: -ți-al info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diferențial
  • diferențialul
  • diferențialu‑
plural
  • diferențiale
  • diferențialele
genitiv-dativ singular
  • diferențial
  • diferențialului
plural
  • diferențiale
  • diferențialelor
vocativ singular
plural
diferențial3 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: -ți-al info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diferențial
  • diferențialul
  • diferențialu‑
plural
  • diferențialuri
  • diferențialurile
genitiv-dativ singular
  • diferențial
  • diferențialului
plural
  • diferențialuri
  • diferențialurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diferențial (s.n.)

  • 1. Complex de roți dințate care, angrenându-se, permit ca două roți care au o axă comună și care nu sunt solidarizate să se învârtească cu viteze diferite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: