11 definiții pentru dictat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DICTÁT, dictate, s. n. Act prin care un stat impune altui stat condiții împotriva voinței acestuia. – Din germ. Diktat.

DICTÁT, dictate, s. n. Act prin care un stat impune altui stat condiții împotriva voinței acestuia. – Din germ. Diktat.

dictat1 sn [At: BREZOIANU, Î. 188/19 / V: (îvr) ~ant / Pl: ~uri / E: dicta] 1 Dictare (1). 2 (Ccr) Ceea ce s-a scris după dictare (2). 3-6 Dictare (3-6).

dictat2 sn [At: TDRG / Pl: ~e / E: ger Diktat] Act (internațional) samavolnic prin care un stat, o autoritate, impune altui stat anumite condiții, împotriva dorinței acestuia.

DICTÁT, dictate, s. n. Gen de convenție prin care o mare putere imperialistă impune cu forța condițiile sale altui stat care e silit să le accepte. Acceptarea dictatului de la Viena a însemnat cedarea completă a dictaturii regale în fața imperialismului hitlerist, care urmărea ocuparea Romîniei. IST. R.P.R. 632.

DICTÁT s.n. Faptul de a dicta; (spec.) act (internațional) prin care un stat, o autoritate etc. impune forțat altui stat anumite condiții. [Pl. -te, -turi. / < germ. Diktat].

DICTÁT s. n. act prin care unul sau mai multe state impun forțat unui alt stat anumite condiții sau hotărâri. (< germ. Diktat)

DICTÁT ~e n. Act prin care un stat sau mai multe state impun altui stat anumite condiții (politice, economice, militare etc.), forțându-l să le accepte. /v. a dicta

dictat n. acțiunea de a dicta și rezultatul ei.

* dictát n., pl. urĭ. Acțiunea de a dicta: am perdut mult timp cu dictatu. Lucru dictat, scris după dictare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: dictat (s.n.)
dictat1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dictat
  • dictatul
  • dictatu‑
plural
  • dictate
  • dictatele
genitiv-dativ singular
  • dictat
  • dictatului
plural
  • dictate
  • dictatelor
vocativ singular
plural
dictat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dictat
  • dictatul
  • dictatu‑
plural
  • dictaturi
  • dictaturile
genitiv-dativ singular
  • dictat
  • dictatului
plural
  • dictaturi
  • dictaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dictat (s.n.)

  • 1. Faptul de a dicta.
    surse: DN
    • 1.1. Act prin care un stat impune altui stat condiții împotriva voinței acestuia.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Acceptarea dictatului de la Viena a însemnat cedarea completă a dictaturii regale în fața imperialismului hitlerist, care urmărea ocuparea Romîniei. IST. R.P.R. 632.
        surse: DLRLC

etimologie: