3 definiții pentru dibuit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dibuit2, ~ă [At: CR (1839), 2631/25 / Pl: ~iți, ~e / E: dibui] 1 a Care este aflat, găsit, descoperit după multă căutare sau după multe încercări. 2 a (Rar) Neclar. 3 a (Îvr) Ochit. 4 av În mod șovăielnic Si: nesigur.

DIBUÍT2, -Ă, dibuiți, -te, adj. Găsit, descoperit, aflat (după multă căutare). Am legat pe Harap de un capăt de bîrnă, dibuit în perete. GALACTION, O. I 81. ♦ Fig. (Rar) Neclar, imprecis. În înserarea fumurie Se-nnegurează orice amănunte. Căsuțele de var Au singure contururi dibuite. CAMIL PETRESCU, V. 24.

dibuit a. și adv. pe dibuite, pipăind prin întunerec.

Intrare: dibuit (adj.)
dibuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dibuit
  • dibuitul
  • dibuitu‑
  • dibui
  • dibuita
plural
  • dibuiți
  • dibuiții
  • dibuite
  • dibuitele
genitiv-dativ singular
  • dibuit
  • dibuitului
  • dibuite
  • dibuitei
plural
  • dibuiți
  • dibuiților
  • dibuite
  • dibuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dibuit (adj.)

etimologie: