Definiția cu ID-ul 907575:
Explicative DEX
DIBUIT2, -Ă, dibuiți, -te, adj. Găsit, descoperit, aflat (după multă căutare). Am legat pe Harap de un capăt de bîrnă, dibuit în perete. GALACTION, O. I 81. ♦ Fig. (Rar) Neclar, imprecis. În înserarea fumurie Se-nnegurează orice amănunte. Căsuțele de var Au singure contururi dibuite. CAMIL PETRESCU, V. 24.
Exemple de pronunție a termenului „dibuit” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1