diaspor sm [At: LTR² / P: di-as~ / Pl: ~i / E: fr diaspore] Oxid natural hidratat de aluminiu care se găsește în zăcămintele de bauxită și uneori în rocile metamorfice.

DIASPOR s.n. Oxid natural hidratat de aluminiu, care se găsește în zăcămintele de bauxită și uneori în rocile metamorfice. [Pron. di-as-. / < fr. diaspore, cf. gr. diaspora – dispersie].

DIASPOR I. s. m. fragment vegetal, sexuat sau asexuat, care se desprinde de planta mamă, putând genera o nouă plantă. II. s. n. oxid natural hidratat de aluminiu, foarte mărunt, sticlos, alb-cenușiu sau brun, în zăcămintele de bauxită și în rocile metamorfice. (< fr. diaspore)

diaspor¹ (component din zăcăminte) (desp. di-as-por/-a-spor) s. m.

diaspor² (fragment vegetal) (desp. di-as-por/-a-spor) s. m., pl. diaspori

!diaspor¹ (oxid) (di-as-por/-a-spor) s. m.

!diaspor² (fragment vegetal) (di-as-por/-a-spor) s. m., pl. diaspori

diaspor (oxid natural hidratat de aluminiu) s. m. (sil. di-a-; mf. -spor)

diaspor (element de înmulțire a plantelor) s. m. (sil. di-a-; mf. -spor), pl. diaspori