DIALIZĂ, dialize, s. f. 1. Proces de separare a unei substanțe cu dispersie coloidală de particulele cu dispersie moleculară, bazat pe proprietatea unor membrane de a reține numai particulele coloidale. 2. (Med.) Tehnică de epurare a anumitor substanțe conținute în lichidele biologice. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialyse.

dializă sf [At: CONTEMPORANUL, IV, 40 / P: di-a~ / Pl: ~ze / E: fr dialyse] Proces de separare a unei substanțe cu dispersie coloidală de particule cu dispersie moleculară, bazat pe proprietatea unor membrane de a reține numai particulele coloidale.

DIALIZĂ, dialize, s. f. Proces de separare a unei substanțe cu dispersie coloidală de particulele cu dispersie moleculară, bazat pe proprietatea unor membrane de a reține numai particulele coloidale. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialyse.

DIALIZĂ, dialize, s. f. Trecerea unei substanțe dizolvate printr-o membrană care separă soluția de dizolvantul pur. – Pronunțat: di-a-.

DIALIZĂ s.f. Trecere a unei substanțe dizolvate printr-o membrană care desparte soluția de dizolvantul pur. [< fr. dialyse, cf. gr. dialysis < dia – prin, lysis – separație].

DIALIZĂ s. f. 1. metodă terapeutică de dezintoxicare a sângelui în insuficiența renală. 2. procedeu de separare a corpilor coloidali trecându-i printr-o membrană semipermeabilă. (< fr. dialyse)

dializă s. f. 1984 (med.) Metodă de curățare a sângelui de produsele toxice acumulate ca urmare a unei afecțiuni renale, prin introducerea masivă de soluții care antrenează cu ele aceste produse v. dializor (din fr. dialyse; DEX, DN3 – alte sensuri)

DIALIZĂ ~e f. chim. Trecere a unei substanțe dizolvate printr-o membrană care separă soluția dizolvată de substanța pură. [Sil. di-a-] /<fr. dialyse

dializă (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. dializei; pl. dialize

dializă (di-a-) s. f., g.-d. art. dializei; pl. dialize

dializă s. f. (sil. di-a-) → liză