6 definiții pentru deșănțat (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘĂNȚAT, -Ă, deșănțați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dezmățat, care încalcă limitele bunei-cuviințe. 2. Adj., s. m. și f. (Om) dezordonat, neglijent. 3. Adj. (Reg.; despre lucruri) Ciudat, curios, straniu. – Et. nec.

DEȘĂNȚAT, -Ă, deșănțați, -te, adj. 1. (Despre persoane) Dezordonat, destrăbălat (în vorbă, în obiceiuri sau în port), dezmățat. ◊ (Substantivat) Ea știe numai de o deșănțată, nebuna aceea de Suzana, care ne-a făcut neamul de rîs. CAMIL PETRESCU, T. I 157. ♦ (Despre lucruri și acțiuni) Care iese din limitele bunei-cuviințe, nerușinat, cinic. Bălmăji pe nas popește... un deșănțat amestec de cîntări bisericești și de cîntece de lume. M. I. CARAGIALE, C. 117. 2. (Despre lucruri) Ciudat, bizar, straniu, nelalocul lui, deșucheat. Zvonul... era însă așa de deșănțat, încît nici un cap cuminte nu voia să-i deie crezare. SADOVEANU, Z. C. 337. Sfîrșind această deșănțată cuvîntare, merse în mijlocul bisericii. NEGRUZZI, S. I 149.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deșănțat adj. m., s. m., pl. deșănțați; adj. f., s. f. deșănța, pl. deșănțate

*deșănțat adj. m., s. m., pl. deșănțați; adj. f., s. f. deșănțată, pl. deșănțate

Intrare: deșănțat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșănțat
  • deșănțatul
  • deșănțatu‑
plural
  • deșănțați
  • deșănțații
genitiv-dativ singular
  • deșănțat
  • deșănțatului
plural
  • deșănțați
  • deșănțaților
vocativ singular
  • deșănțatule
  • deșănțate
plural
  • deșănțaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deșănța, deșănțatesubstantiv feminin
deșănțat, deșănțațisubstantiv masculin

  • 1. Om dezmățat, care încalcă limitele bunei-cuviințe. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ea știe numai de o deșănțată, nebuna aceea de Suzana, care ne-a făcut neamul de rîs. CAMIL PETRESCU, T. I 157. DLRLC
  • 2. Om dezordonat, neglijent. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.