12 definiții pentru dezvăț
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZVĂȚ s. n. Faptul de a (se) dezvăța; dezobișnuire. – Din dezvăța (derivat regresiv).
DEZVĂȚ s. n. Faptul de a (se) dezvăța; dezobișnuire. – Din dezvăța (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
dezvăț sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / E: drr dezvăța] Dezobișnuire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZVĂȚ s. n. (Mai ales în corelație cu «învăț») Faptul de a se dezvăța; dezobișnuire. E adevărat că tot învățul are dezvăț. E mai greu dezvățul. STANCU, D. 44. Învățul are și dezvăț, nu știi dumneata? CARAGIALE, O. I 64.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZVĂȚ n. Pierdere a unei deprinderi; debarasare de o obișnuință; dezobișnuință. /v. a dezvăța
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
1) dezvăț n., pl. urĭ. Dezobișnuință. Prov. Învățu are și dezvăț, dacă te-aĭ obișnuit cu un lucru cînd îl aĭ, te poțĭ dezobișnuĭ cînd nu-l aĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
desvăț n. ceeace se desvață: învățul are și desvăț. [V. învăț].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezvăț s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dezvăț s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezvăț s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZVĂȚ s. v. dezbărare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZVĂȚ s. debarasare, dezbărare, dezobișnuire, dezvățare, scăpare. (~ de un viciu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dezvăț ≠ învăț
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dezvățsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) dezvăța. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezbărare dezobișnuire antonime: învăț
- E adevărat că tot învățul are dezvăț. E mai greu dezvățul. STANCU, D. 44. DLRLC
- Învățul are și dezvăț, nu știi dumneata? CARAGIALE, O. I 64. DLRLC
-
etimologie:
- dezvăța DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.