8 definiții pentru dezlânat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZLÂNAT, -Ă, dezlânați, -te, adj. 1. (Rar) Destrămat, rărit. 2. Fig. Care este fără șir, fără logică; prolix. – V. dezlâna.

DEZLÂNAT, -Ă, dezlânați, -te, adj. 1. (Rar) Destrămat, rărit. 2. Fig. Care este fără șir, fără logică; prolix. – V. dezlâna.

dezlânat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dezlâna] 1-2 Dezlânare (1-2). 3 Scămoșare. 4-5 Dezlânare (4-5).

dezlânat2, ~ă a [At: ȘĂINEANU, D. U. / S și: (înv) desl~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezlâna] 1 (D. fire toarse) Care a pierdut aspectul răsucit Si: desrăsucit. 2 Scămoșat. 3 (Pex; d. țesături sau d. obiecte confecționate din țesături) Cu firele scămoșate și rupte Si: destrămat, rărit, uzat. 4 (Fig; d. gândire, vorbire, scriere, stil etc.) Lipsit de coerență Si: incoerent, prolix, vag.

DEZLÎNAT, -Ă, dezlînați, -te, adj. 1. (Despre fire toarse; p. ext., rar, despre obiecte confecționate din fire toarse) Destrămat, rărit. Cu pantaloni dezlînați și roși. DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ Fig. Ceața a început să năvălească în oraș. La început a mers pe jos, dezlînată, ca fantomele unei turme de oi. BOGZA, V. J. 39. 2. Fig. (Despre formulări ale gîndirii omenești) Fără șir, fără logică, lipsit de precizie sau de concizie, prolix. Versuri dezlînate. Discurs dezlînat.Nu vei găsi... în paginile nuvelelor... cuvinte inutile, imagini deplasate, episoade dezlînate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 2/5. ◊ (Adverbial) Explică dezlînat, jenat că insistă. CAMIL PETRESCU, T. II 145. O luă... pe jos, încet, cu ocoluri vădite, vorbind numai ea, descusut și dezlînat, sărind de la una la alta, încurcîndu-le pe toate. M. I. CARAGIALE, C. 137.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZLÂNAT adj. v. destrămat, prolix, rărit, scămoșat.

Dezlânat ≠ laconic, lapidar, scurt, succint

dezlînat adj. v. DESTRĂMAT. PROLIX. RĂRIT. SCĂMOȘAT.

Intrare: dezlânat
dezlânat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezlânat
  • dezlânatul
  • dezlânatu‑
  • dezlâna
  • dezlânata
plural
  • dezlânați
  • dezlânații
  • dezlânate
  • dezlânatele
genitiv-dativ singular
  • dezlânat
  • dezlânatului
  • dezlânate
  • dezlânatei
plural
  • dezlânați
  • dezlânaților
  • dezlânate
  • dezlânatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezlânat, dezlânaadjectiv

  • 1. rar Destrămat, rărit, scămoșat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu pantaloni dezlînați și roși. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
    • format_quote figurat Ceața a început să năvălească în oraș. La început a mers pe jos, dezlînată, ca fantomele unei turme de oi. BOGZA, V. J. 39. DLRLC
  • 2. figurat Care este fără șir, fără logică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Versuri dezlânate. Discurs dezlânat. DLRLC
    • format_quote Nu vei găsi... în paginile nuvelelor... cuvinte inutile, imagini deplasate, episoade dezlînate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 2/5. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Explică dezlînat, jenat că insistă. CAMIL PETRESCU, T. II 145. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial O luă... pe jos, încet, cu ocoluri vădite, vorbind numai ea, descusut și dezlînat, sărind de la una la alta, încurcîndu-le pe toate. M. I. CARAGIALE, C. 137. DLRLC
etimologie:
  • vezi dezlâna DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.