2 definiții pentru dezgovit dezgovire

DEZGOVÍ, dezgovesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. – Dez- + govi (reg. „a ține de urât miresei” < sl.).

dezgoví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgovésc, imperf. 3 sg. dezgoveá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezgoveáscă

Intrare: dezgovit
dezgovit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezgovit dezgovitul dezgovi dezgovita
plural dezgoviți dezgoviții dezgovite dezgovitele
genitiv-dativ singular dezgovit dezgovitului dezgovite dezgovitei
plural dezgoviți dezgoviților dezgovite dezgovitelor
vocativ singular
plural
dezgovire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezgovire dezgovirea
plural dezgoviri dezgovirile
genitiv-dativ singular dezgoviri dezgovirii
plural dezgoviri dezgovirilor
vocativ singular
plural