2 definiții pentru dezgovit dezgovire

DEZGOVÍ, dezgovesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. – Dez- + govi (reg. „a ține de urât miresei” < sl.).

dezgoví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgovésc, imperf. 3 sg. dezgoveá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezgoveáscă

Intrare: dezgovit
dezgovit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezgovit
  • dezgovitul
  • dezgovitu‑
  • dezgovi
  • dezgovita
plural
  • dezgoviți
  • dezgoviții
  • dezgovite
  • dezgovitele
genitiv-dativ singular
  • dezgovit
  • dezgovitului
  • dezgovite
  • dezgovitei
plural
  • dezgoviți
  • dezgoviților
  • dezgovite
  • dezgovitelor
vocativ singular
plural
dezgovire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezgovire
  • dezgovirea
plural
  • dezgoviri
  • dezgovirile
genitiv-dativ singular
  • dezgoviri
  • dezgovirii
plural
  • dezgoviri
  • dezgovirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)