11 definiții pentru dezbobina debobina


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZBOBINÁ, dezbobinez, vb. I. Tranz. A desfășura, a scoate un fir, o sârmă de pe o bobină. – Pref. dez- + bobina.

dezbobina vt [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 11/2 / S și: (înv) desb~ / P și: (îvp) desb~ / Pzi: ~nez / E: dez- + bobina] (D. un fir, o sârmă) A desfășura de pe o bobină.

DEZBOBINÁ, dezbobinez, vb. I. Tranz. A desfășura, a scoate un fir, o sârmă de pe o bobină. – Dez- + bobina.

DEZBOBINÁ, dezbobinez, vb. I. Tranz. A desfășura un fir de pe o bobină; a scoate sîrma de pe o bobină.

DEZBOBINÁ vb. I. tr. A desfășura (firul de pe) o bobină. [Var. debobina vb. I. / < dez- + bobina].

DEZBOBINÁ vb. tr. a desfășura (firul de pe) o bobină. (după fr. débobiner)

A DEZBOBINÁ ~éz tranz. (fire, sârmă) A desfășura de pe o bobină. /dez- + bobină

DEBOBINÁ vb. I. v. dezbobina.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezbobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 dezbobineáză

dezbobiná vb., ind. prez. 1 sg. dezbobinéz, 3 sg. dezbobineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: dezbobina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezbobina
  • dezbobinare
  • dezbobinat
  • dezbobinatu‑
  • dezbobinând
  • dezbobinându‑
singular plural
  • dezbobinea
  • dezbobinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezbobinez
(să)
  • dezbobinez
  • dezbobinam
  • dezbobinai
  • dezbobinasem
a II-a (tu)
  • dezbobinezi
(să)
  • dezbobinezi
  • dezbobinai
  • dezbobinași
  • dezbobinaseși
a III-a (el, ea)
  • dezbobinea
(să)
  • dezbobineze
  • dezbobina
  • dezbobină
  • dezbobinase
plural I (noi)
  • dezbobinăm
(să)
  • dezbobinăm
  • dezbobinam
  • dezbobinarăm
  • dezbobinaserăm
  • dezbobinasem
a II-a (voi)
  • dezbobinați
(să)
  • dezbobinați
  • dezbobinați
  • dezbobinarăți
  • dezbobinaserăți
  • dezbobinaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezbobinea
(să)
  • dezbobineze
  • dezbobinau
  • dezbobina
  • dezbobinaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • debobina
  • debobinare
  • debobinat
  • debobinatu‑
  • debobinând
  • debobinându‑
singular plural
  • debobinea
  • debobinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • debobinez
(să)
  • debobinez
  • debobinam
  • debobinai
  • debobinasem
a II-a (tu)
  • debobinezi
(să)
  • debobinezi
  • debobinai
  • debobinași
  • debobinaseși
a III-a (el, ea)
  • debobinea
(să)
  • debobineze
  • debobina
  • debobină
  • debobinase
plural I (noi)
  • debobinăm
(să)
  • debobinăm
  • debobinam
  • debobinarăm
  • debobinaserăm
  • debobinasem
a II-a (voi)
  • debobinați
(să)
  • debobinați
  • debobinați
  • debobinarăți
  • debobinaserăți
  • debobinaseți
a III-a (ei, ele)
  • debobinea
(să)
  • debobineze
  • debobinau
  • debobina
  • debobinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezbobina debobina

  • 1. A desfășura, a scoate un fir, o sârmă de pe o bobină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: desfășura antonime: bobina

etimologie:

  • Prefix dez- + bobina.
    surse: DEX '09