3 definiții pentru dezancorare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dezancorare sf [At: DLR ms / Pl: ~rări / E: dezancora] 1 Ridicare a ancorei. 2 Eliberare a unei nave prin ridicarea ancorei, permițând părăsirea locului de staționare.
DEZANCORARE s.f. Acțiunea de a dezancora și rezultatul ei. [< dezancora].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezancorare s. f., g.-d. art. dezancorării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: dezancorare
dezancorare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
dezancorare, dezancorărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a dezancora și rezultatul ei. DN
etimologie:
- dezancora DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.