6 definiții pentru deverbal (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEVERBÁL, deverbale, adj., s. n. (Lingv.) (Cuvânt) derivat de la verb. – Din fr. déverbal.

DEVERBÁL, deverbale, adj., s. n. (Lingv.) (Cuvânt) derivat de la verb. – Din fr. déverbal.

deverbál, ~ă sn, a [At: SCL 1973, 408 / Pl: ~i, ~e / E: fr déverbal] (Lin) 1-2 (Cuvânt) provenit dintr-un verb Si: deverbativ (1-2), postverbal.

DEVERBÁL adj., s.n. (Cuvânt) derivat de la verb. [< fr. déverbal].

DEVERBÁL adj., s. n. (cuvânt) derivat de la un verb. (< fr. déverbal)

DEVERBÁL ~e adj. și substantival (despre cuvinte) Care derivă de la verb. /<fr. deverbal


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEVERBÁL s. n. (< fr. déverbal): cuvânt derivat de la un verb. Astfel, substantivele observație (< observa), croitor (< croi), învățător (< învăța), treierătoare (< treiera); adjectivele discutabil (discuta), apăsător (< apăsa), mângâietor (mângâia) etc. v. și postverbál.

Intrare: deverbal (s.n.)
deverbal1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deverbal
  • deverbalul
  • deverbalu‑
plural
  • deverbale
  • deverbalele
genitiv-dativ singular
  • deverbal
  • deverbalului
plural
  • deverbale
  • deverbalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deverbal

  • 1. lingvistică (Cuvânt) derivat de la verb.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: