DETUNĂTOR, -OARE, detunători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care răsună puternic; bubuitor. 2. S. n. Partea dindărăt a țevii unei arme de foc de infanterie, în care intră tubul cartușului. – Detuna + suf. -tor.

detunător¹, ~oare [At: ASACHI, E. II, 277/3 / V: (îvr) ~nit~ a / Pl: ~i, ~oare / E: detuna + -ător] 1 a (Îvp) Care trăsnește. 2 sma (Înv) Cel care face să tune. 3 a (Îvr) Care bombardează. 4 sn Parte a țevii unei arme de foc de infanterie în care intră explozivul. 5 a Care răsună puternic Si: bubuitor. 6 a (D. arme de foc, explozii etc.) Care produce un zgomot puternic. 7 a (Rar; d. voce) Care are o rezonanță deosebită Si: puternic, sonor.

* DETUNĂTOR² (pl. -toare) sn. ⚔️ Capsulă sau aparat destinat să provoace pocnirea unui explosiv [fr. détonateur, refăcut după detuna].

DETUNĂTOR, -OARE, detunători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care răsună puternic; bubuitor. 2. S. n. Partea dindărăt a țevii unei arme de foc de infanterie, în care intră tubul cartușului. – Detuna + suf. -ător.

DETUNĂTOR² ~oare n. Parte a armei de foc unde se retrage tubul cartușului. /a detuna + suf. ~ător

detunător² (parte a unei arme) s. n., pl. detunătoare

detunător² (parte a unei arme) s. n., pl. detunătoare

detunător s. n., pl. detunătoare