destrucțiune sf vz distrucție

DESTRUCȚIUNE s.f. (Rar) Distrugere, nimicire. ♦ (Geol.) Reducere a altitudinii reliefului sub acțiunea agenților geomorfologici interni sau externi. [Var. destrucție s.f. / < fr. destruction].

DESTRUCȚIUNE s. f. 1. distrugere, nimicire. 2. reducere a altitudinii reliefului sub acțiunea agenților geomorfologici interni sau externi. (< fr. destruction, lat. destructia)

*destrucțiúne f. (lat. de-strúctio, -ónis; fr. destruction. V. con-strucțiune). Acțiunea de distrugere, nimicire: destrucțiunea Cartaginiĭ. – Și -úcție. Și di- (it. distruzione). Maĭ des distrúgere.

destrucție sf vz distrucție

distrucție sf [At: NEGULICI / V: des~, (înv) ~iune, destrucțiune / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr destruction, it distruzione] 1 (Liv) Distrugere. 2 Lichidare a unei ființe.

distrucțiune sf vz distrucție

* DISTRUCȚIUNE, * DISTRUCȚIE, * DISTRUGERE sf. Faptul de a distruge, prăpădire, stricare, spargere [fr. destruction].

DESTRUCȚIE s.f. v. destrucțiune.

distrucți(un)e f. dărâmare, prăpădire.